Leapșa lui Bloodie

Am primit-o de la Anca și îmi cere versuri definitorii pentru ceea ce sunt.
Nu am gândit, până acum, cum că pot asocia versurile cu a mea persoană. După ceva căutări și...regăsiri, am ales versurile ce mi-au bântuit adolescența, versurile pe care le-am cântat, cele pe care le-am reținut fără să-mi doresc asta. Probabil sunt și versurile în care mă voi regăsi și reculege și peste 50 de ani. Here it goes:

Bob Dylan - Lone Pilgrim

”I came to the place where the lone pilgrim lay
And patiently stood by his tomb
Went in a low whisper I heard something say:
How sweetly I sleep here alone.

The tempest may howl and the loud thunder roar
And gathering storms may arise
But calm is my feeling, at rest is my soul
The tears are all wiped from my eyes.

The call of my master compelled me from home
No kindred or relative nigh
I met the contagion and sank to the tomb
My soul flew to mansion on high.

Go tell my companion and children most dear
To weep not for me now I'm gone
The same hand that led me through seas most severe
Has kindly assistïng me home.”

Merge mai departe către DeMaio!