Despre 365 de zile

Un an așa cum l-am meritat. Astrele nu-mi spun nimic, destinul și alte asemenea sunt apucăturile lui Neti Sandu, nu ale mele. 365 de zile în care am clădit imperii, am incendiat câmpii, am urcat munți și am coborât nesfârșite văi. L-am trăit doar așa cum am vrut, până acum. Măreția celor făcute îmi aparține în apreciere, așa cum vouă vă pare banal. Am început o carieră, am început să creez, am început să cred în mine. Am făcut greșeli, am făcut adevăruri, am fost mințit, am mințit. Am creeat și pasiune acolo unde nu era decât pustiu, am omorât părți ce nu se regăseau în realitate. Am rămas alături de fantoma mea prea-iubită, ba chiar am întâlnit-o într-o cameră de hotel... Mi-au fost casă pe rând, pensiuni, hoteluri și drumuri. Au fost accidente, au fost și lucruri previzibile. Am plâns, am și râs. Am ascultat, am fost ascultat. Am schimbat ceea ce am crezut că nu-mi mai este de folos cu stări, fapte și lucruri pe care acum, în al doișpelea ceas le găsesc utile. Am început să scriu aici, pe blogul ăsta, și mi-a plăcut. Pentru că am cunoscut ideei, oameni și stări. Chiar și la distanță. Mi-am plimbat fantomele nopți întregi prin București. Le-am îmbătat cu ceva nemurire și un pic de alcool. Mi-au fost companie oameni deosebiți dar și oameni ca mine, comuni. Am schimbat radical, cu 180 de grade, felul în care văd ziua de mâine. Am ajuns să nu o mai văd ci să o simt.
Vă mulțumesc. Vouă, celor care mi-ați fost alături și mai ales celor ce nu mi-ați fost companie. Nu -mi voi face promisiuni pentru următoarele 365 de zile. Însă le voi trăi ca pe cele trecute.