Pentru că merit!

...plec în concediu. La dracu' da! 10 zile perfecte de tequila, rom, vanilie, fum, şezlonguri albe, punkişti coloraţi ca un curcubeu, 1500 km prin România, prieteni, 'miştouri' deloc răutăcioase, telefoane închise, laptopuri lăsate în Capitală şi factura restantă la curent.
Deşi nedrept pentru Gea, care poate că nu se va bucura de toate cele de mai sus, rămânând în Bucharest, on the job, îi predau ştafeta, cheile de la curte, combinaţia de la cifrul de pe lanţul câinelui şi unica, nesperata plăcere de a circula cu 27.
Aşadar, am pus câinele în poartă, am stins luminile şi am închis gazul! Dacă mai trece Gea p-aici să ude florile, fie-i inspiraţia în mare formă!

Mi-e frica

- Nu, nu sa dorm singurica (by the by, I hate that fuckin' song!) -
Mi-e frica de turma crestina. Mi-e frica de oile fara minte care se lasa manate oriunde si care distrug totul in copite.
Stau la birou, in aerul meu conditionat, izolata de lumea de afara si sar din blog in blog. Si ce gasesc? Disney si satanismul! Filmulet cu un predicator, stergator-de-creiere-netede, care se balbaie despre cat de depravate, murdare, imorale, diabolice sunt Mica Sirena si Pocahontas! Iar aceasta adevarata perla am gasit-o via un blog crestin (Doamne, nu mai da internet oilor intr-un neuron damblagit). Predicatorul frustrat sexual aproape m-a amuzat cu inchipuirile sale nascute din dorinte innabusite si sentimente de vinovatie prost plasate. Ceea ce mi-a facut pielea gaina au fost comentariile de pe numitul blog. Comentariile unor oameni incapabili sa gandeasca singuri, oameni incapabili sa filtreze informatiile primite, oameni usor de manevrat, de modelat. Oameni care, din cauza imposibilitatii de a-si crea propriile valori, le imprumuta pe cele mai promovate. In cazul de fata, cele religioase. Fanaticii religiosi imi provoaca sentimente foarte reale de frica. Cum sa nu-ti fie frica de o masa de oameni cu care nu te poti intelege, care-ti resping parerile si argumentele doar pentru ca nu coincid cu doctrina lor? Ar trebui sa multumesc providentei ca-n zilele noastre, oamenii cu pareri proprii, extreme, libertine, contra curentului etc. nu mai sunt arsi pe rug. Ar trebui sa zic mersi ca avem libertatea de a asculta "muzica satanista" fara a fi omorati cu pietre. Deschid paranteza: acum cativa ani ascultam "Ziua Vrajitoarelor" si un coleg de munca mi-a zis ca ascult muzica satanista! Deci... Cargo, da? Seriously? Inchid paranteza. Stiu ca pe unii tare ii mananca palma cand vad un pletos cu tricou cu cap de mort si ochii le fug dupa obiecte contondente. Din pacate pentru marile minti inguste, acum lumea are drepturi egale si, teoretic, toti avem privilegiul de a respira acelasi aer. E adevarat ca pretul platit pentru aceasta libertate este reprezentat de manelisti, pitipoance si alte aratari, dar live and let live.
Cat despre domnul predicator, nu pot spune decat: Cine este mai depravat? Copilul care se uita la mica sirena si vede o roscata draguta, graficianul care deseneaza un turn subacvatic sau nefututul care se uita la desene animate doar-doar o vedea cuvantul SEX in praf sau organe genitale scufundate? Daca in loc de turnuri erau cupole, nu ar fi seamanat prea mult cu niste sani? Domnu' predicator, pune mana pe niste Freud si vezi cum ai fi putut fi studiu de caz acum ceva vreme.

Curaj in randul dinamovistilor

Smecherii de ei au scris mare MU*E STEAUA (* not included). Unde? Pe trotuarul din fata stadionului Dinamo! Pai, dragi cocalari, daca sunteti asa cutezatori, de ce nu savarsiti mareata fapta in fata la Ghencea? Ce rost are sa strigi in gradina ta ca ursul suge pu*a? Just a thought...

Săptămâna asta ascultăm...

1. Massive Attack - Teardrop
2. Catatonia - RoadRage
3. Metallica - Enter Sandman
4. Weezer - Pork and Beans
5. Vampire Weekend - Oxford Comma
6. Primal Scream - Can't go back
7. Santogold - Bitter Sweet
8. The Verve - Love is noise (*****)
9. The Kooks - Always where i need to be
10.Cage the Elephant - Ain't no Rest for the Wicked

Tot mai bine-i intre romani

Am remarcat-o de cum a urcat in metrou. Nu avea nimic special, dar era chiar in campul meu vizual. A trecut prin fata mea pentru a ajunge la bara pe care a apucat-o strans. Era de varsta mea. Putin cam prea slaba, putin cam prea fara vlaga. Cearcanele lasau sa se ghiceasca mai mult decat oboseala tipica unei zile de munca. Avea castile pe urechi si cartea in mana. Uneltele cu care, in fiecare zi, inaltam zidul dintre noi si restul lumii.
Cu o miscare usor ezitanta si-a inchis cartea si a bagat-o in geanta. M-am uitat mai bine la ea si am vazut cum i se scurge culoarea din obraji si cum se agata cu incrancenare de bara de metal. O privire aruncata in jur mi-a dezvaluit numai fete reci, nepasatoare. N-o vedeau sau nu le pasa. S-a prabusit. A cazut pe spate, iar sunetul cu care capul ei a lovit podeaua metroului mi-a provocat un nod in stomac. Nimeni nu s-a ridicat, toata lumea se uita la ea si toata lumea avea ceva de comentat, o parere de oferit. M-am ridicat s-o ajut. Am simtit cum mana barbatului din stanga mea imi incercuieste bratul :"Las-o...cine stie ce are..." Mi-am smucit bratul si am incercat s-o ajut. M-am luptat singura cu greutatea ei inerta. Am tarat-o pana la scaunul pe care statusem. Mi-au facut loc sa o asez si am incercat s-o trezim. Palme peste fata si sugestii de apa cu zahar. Cand si-a revenit m-a privit cu ochi-nspaimantati. Am intrebat-o unde merge. Am dus-o pana acasa. Tot drumul am avut in fata ochilor vagonul de metrou si animalele care nici macar nu s-au ridicat de pe scaune cand au vazut prabusindu-se o tanara de 25 de ani.

Nu am fost de fata la aceasta intamplare, ci mi-a fost povestita de o persoana direct implicata, cel mai direct implicata. Am ramas socata de indiferenta bucurestenilor, de lipsa umanitatii. Stiu ca ma plang in fiecare zi de orasul in care traim, dar nu am crezut vreodata ca oamenii sunt in stare sa te priveasca lesinand si sa aiba o singura reactie: sa se fereasca. Nici nu stiu ce sa mai spun...

Sper că au găsit răspunsurile...

Pentru că întrebările sunt doar tâmpite:


::Ţigări Fresh Feelings n-avem, tocmai s-a dat ultimul pachet. Am rămas doar cu Ţigări Deadly Cancer şi nişte Suffocating Death Slims
::Despre Dacia Solenza numai de bine,asta dacă nu vrei să o şi foloseşti
::Păi... programezi un program de montat şuviţe, la tine în casă, pe ceuri... după care (never) realizezi că devreme ce natura sau mă-ta, după caz, te-a înzestrat cu şuviţe originale, nu e musai să pui şi d-alea false...



::Păi vrei ceva? Vorbeşte cu idiotul de mai jos, ăla cu fete futute sub 20 de ani... poate vă uniţi eforturile...

Nu ştiu dacă tu eşti vinovată...

...dar am ajuns să urăsc lumina. Lumina naturală, cea a dimineţii. Ştii cum îmi petreceam primele cinşpe' minute din fiecare zi... Cu privirea ţintuită către părul tau ciufulit, răsfirat pe perna mea. Cu mâna dreaptă mângaindu-ţi obrazul, încercând să te trezesc dar în acelaşi timp să opresc orice rază de soare ce îţi va fi tulburat somnul. Acum urăsc lumina dimineţii. Tu ai dispărut printre cuvinte, zâmbetele gri ce îmi definesc realul şi ţipetele usturătoare ale unui bărbat isteric ce nu dorea să lase în trecut raţiunea pentru care se trezea, în fiecare dimineaţă. Aşa că au rămas doar bileţele aruncate într-o noptieră, două pisici cenuşii care-mi reflectă starea de spirit şi lumina dimineţii ce îmi arată la fiecare 24 de ore jumătatea goală a patului.

...dar am ajuns să nu mai doresc. Pentru că în sălbăticia faptului de a dori acel unic lucru despre care, conştiinţa îţi spune că nu îl poţi avea, am pierdut un tempo. Am rătăcit printre paşii pe care trebuia să-i urmăresc pentru a te lasă, odată şi pentru totdeauna, în urma mea. Am rătăcit pe drumul ăla despre care 'toată lumea' spune că trebuie să-l urmăreşti. Aşa că am făcut ceea ce ştiam mai bine: m-am întors după propriile-mi urme doar pentru a mă regăsii faţă în faţă cu ţipătul isteric care-ţi spunea că nu mai eşti acolo, pentru mine. Acum dorinţele se nasc prea fragede, prea sensibile în faţa uraganului ce-mi străbate ceea ce odată tu spuneai că este a beautiful mind. Acum mă 'rezum' la a-mi potoli instinctele...

...dar nu mai înţeleg muzica. Da, muzica mea, cea pe care tu o găseai înfiorător de grăitoare. Cea pe care o ascultam la 4 a.m. în bucătărie, cu căştile adânc înfipte în urechi, fumându-mi temerile. Aşa că pot merge mai departe spunând că am pierdut refrenul melodiei pe care o trăiam. Acum încerc fără succes să-l intuiesc... din versurile albe pe care tu le-ai aruncat către mine.

...dar te iubesc, pentru că nu am cuvinte atunci când vreau să vorbesc despre trecut.

Şi a fost nevoie de 4 rockeri bătrâni pentru a trezi toate cuvintele astea, chiar dacă le scriu în timp ce tu dormi, poate pentru ultima oară, acolo unde eu vreau să te găsesc în fiecare dimineaţă.

[...]

And with dust in throat I crave
Only knowledge will I save
To the game you stay a slave
Rove or wanderer
Nomad, vagabond
Call me what you will
But I'll take my time anywhere
Free to speak my mind anywhere
And I'll redefine anywhere
Anywhere I roam
Where I lay my head is home

Amenda cu :)

Dis-de-dimineata, in 27, mi-au picat ochii pe un sticker pe care scria mare si cu rosu ca daca te prinde nenea controloru' fara bilet, scoti 50 lei din buzunar. Nimic nou sub soare, right? Eh, nu! Se pare ca ratb-ul a devenit foarte cul: s-au gandit mintile luminate ca ar trebui sa se exprime pe limbajul tineretului pe calea pierzaniei. Asa ca, pe langa mustrarea subinteleasa au trantit si un emoticon suparat foc, cu broboane de transpiratie a la manga si care vantura un semn rosu inscriptionat STOP. Adica, STOP toparlane! Un' crezi tu ca urci fara belet? Trebuia sa scot pixu' si sa desenez un =)) langa sticker. Dar, pentru ca eu's mai fraiera asa si am si abonament si retineri in fata vandalismului, nu am facut-o. Ma intreb ce e in mintea lor cand scot astfel de porumbei... E mai mult decat evident cei care nu au mai vazut un bilet de cand le cumpara mamica lor nu se vor lasa profund impresionati de un astfel de avertisment. So what's the fucking point? Sa ma faca pe mine sa ma holbez la el in drum spre munca, in cautare de sensuri ascunse? Atunci, felicitarile mele dragi domni de la ratb! Keep up the good work ;) !

Playlist of the week

Interactiv: Ghiceşte care dintre cantautorii din imagini nu se regăseşte în playlistul săptămânii?

1. Rancid - Ruby SoHo
2. Alternosfera - Wamintirile
3. Arctic Monkeys - Riot Van
4. The White Stripes - Blue Orchid
5. Patrice - Head to The Toe
6. Beastie Boys - Fight for you right (evărgrinu' :D )
7. Audioslave - Head like a Stone
8. The Hives - Back in Black (pentru că e mai bună decât...ahem... originala? :D )
9. Monster Magnet - Look intro your orb for...
10. Kaiser Chiefs! - Oh My God

My (working) Time Machine

Pentru ca ieri am stat inchis in vastele-mi domenii, pentru ca nu am inchis un ochi pana la ora 5:40am (ultima privire aruncata pe un ceas) am rasfoit mai toate hartiile, cartile, caietele si agendele care ocupau spatiu vital prin casa. Am regasit tot felul de lucruri: bilete de R.A.T. Craiova, carti de vizita a unor persoane pe care nu o sa le (mai) vizitez vreodata, retete pentru prajituri scrise pe 1/4 de coala A4, un biletel plastifiat pe care scrie "Te iubesc", 3 bilete de intrare in Expirat in schimbul carora as fi putut primi "O Tequila sau un Molotov Shot", un bilet de la Steaua - CFR Cluj...
Mergand mai departe cu 'cautarile' am gasit ceea ce, defapt, cautam (cred): 2 bucati mici de hartie cu liste de cumparaturi. Una dintre ele avea mici 'rupturi' in dreptul catorva dintre articolele insirate, probabil ca nu gasisem stafide si 3 banane mari tocmai la 12 am. Bucatelele alea de hartie au trezit la viata multe amintiri, prea multe amintiri pentru a mea minte obosita. Am reusit sa-mi amintesc si motivul pentru care stafidele si cele 3 banane nu erau 'taiate' de pe lista :)
Acum, toate aceste lucruri gasite, se afla intr-un tomberon (asta pentru ca ROSALUL nu 'stie' in weekend). Le-am aruncat cu un zambet larg si fara pic de retinere. Deja 'lucrez' la multe alte amintiri.

Sambata-n metrou

In seara asta am fost placut surprinsa in timpul calatoriei cu metroul. Cat vedeau ochisorii mei obositi, nici un piciorus delicat cu toc sclipicios de pitipoanca, nici o ceafa groasa de cocalar, prinsa-n lant. Si asta pe tot traseul Crangasi - Dristor 2! Sa fi fost toti la nani, pregatindu-se pentru sambata seara? I don't know and I don't care! A fost genial, parca nici nu eram in Bucuresti (aproape). Nu tu aglomeratie, nu tu manea pe telefon, nu tu "Fato, ce bluzita misto mi-am luat din IDM!". Simtul meu estetic n-a mai fost ofensat de ciocate albe cu gaurele, pantaloni transparenti, cu tinte si sclipici pe fund, cercei rotunzi si impletiti, rozuri si movuri briliante, glezne aproape luxate catarate pe 12 cm, sunculite revarsandu-se gingas din maieuri cu 2 numere mai mici, s.a.m.d. Cand am ridicat ochii din carte pentru a-mi imagina cum ar fi sa avem sufletul in afara corpului, am mai vazut 2 persoane citind. Cateva scaune mai la stanga, un tatic isi linistea baietelul din carucior. In partea dreapta era un cuplu insarcinat, ea avea o mana pe burta, capul pe umarul lui si se uita cu curiozitate la mine. Un el cu ochii albastri si-o ea plinuta erau prinsi in tandreturi decente. O doamna visatoare, de varsta a doua, imbracata intr-o rochie hippie tinea strans la piept o sticla de Fanta de 2 litri. O agenta de paza strangea gunoaiele de sub scaune. Iar un tip cu ochii pe jumatate inchisi isi misca capul pe ritmul muzicii din casti. Cam asta a fost bucata mea de metrou in seara asta.
Din pacate, sentimentul de liniste mi-a fost calcat in picioare cand am urcat in 27 si am realizat ca pitzipoancele si cocalarii nu erau in metrou pentru ca erau in tramvai. Traiasca Bucurestiul!

Pro Romania

Am incercat sa gasesc motive (valabile, absurde, pretexte) pentru a ramane pe meleagurile natale. Doar asa, din plictiseala, pentru ca n-am nici cea mai mica intentie sa ma autoamagesc cu o viata decenta in .ro. Sa vedem deci ce am gasit (daca aveti completari, please feel free...):

1. Familia (printre straini iti vine mai des sa plangi dupa "mami")
   
2. Prietenii (putini in momentul de fata, lumea s-a cam reorientat spre meleaguri mai insorite)
3. Obisnuinta (a se citi inertia, frica de necunoscut, lenea)
   
4. Clima "temperat-continentala" (asta pentru ca mi se tot atrage atentia cat de frig este prin unele locuri; auzi tu, sa nu poti purta pantaloni pana la cur si maieutz in aprilie-mai !!! De neconceput!)
5. ...........pauza de gandire....................
6. OMG nu mai gasesc nimic! E mai grav decat ma asteptam :(
7. Te cam saturi sa auzi numai (insert the language of your choice) engleza in jurul tau (mda, nici eu nu cred ce spun)
8. Cu RATB-ul si Metrorex-ul, fiecare zi e o aventura (o aventura inghesuita, transpirata si cam puturoasa, dar nervii intinsi la maxim te fac sa te simti "alive")
9. ...........gata, nu mai stiu.......................
   

Biznis Card

Am insirate, aici, in dreapta lu' laptopu', 8 carti de vizita a lu' niste diversi domni si doamne.
Ma sperie o chestiune: mai toate arata cam asa:

Numele lu' domnu/doamna, MBA
Numele care este, CCNA
Dinsul/Dinsa, Master in oaresce
Cutare, Doctor in niste treburi

Bai, adica, bravo la voi! Dar eu ce dracului trec dupa virgula aia?

Ioan, liber cugetator?

Multumesc!

Inca o voce, inca o opinie si multe, multe ganduri.
Incepand de astazi imbogatim repertoriul - intregim lotul!

Multumesc Gea!

Welcome to the jungle

We got fun 'n' games...
Dar mai mult de atat, avem animale. Animale pe doua picioare, cu animale pe patru picioare, cu paraziti pe... 1, 2, 3 eh, mai multe picioare. Nu-i de ajuns ca Bucurestiul e o jungla din ce in ce mai populata de urangutani indobitociti, dar a ajuns sa fie teritoriul absolut al cainilor vagabonzi. Nu este intentia mea sa-mi exprim ura fata de comunitari, javrele cu coltii ranjiti nu au nici o vina. Fac ceea ce este in natura lor: mananca ce apuca, se bat, isi apara teritoriul (cum sa le explicam ca nu e al lor?) si fac pui. Again and again and again. And again.
Postul asta a pornit de la o scena vazuta de dimineata: vreo 5 dulai aciuati pe langa blocul vecin isi urmau protectoarea, baba singura, adusa de spate si frustrata de viata, intr-o intersectie. Apare intrusul, un amarat de caine cu coada (deja) intre picioare, si incepe distractia. Dulaii se reped in strada dupa potaie, gingii dezvelite, latraturi furibunde, schelalaituri disperate, frane bruste, trafic blocat, lume nervoasa, una bucata eu cu genunchii cam tremurand. Din cauza frigului, evident.
Nu visez noaptea la eutanasierea javrelor (dupa cum am vazut pe un blog dedicat fix acestui aspect al iubitei metropole), dar imi doresc ca idiotii care se declara iubitori de animale si le scot de la ecarisaj pentru a le da drumul inapoi pe strada sa-si dea seama de consecintele actiunilor lor si sa-si asume responsabilitatea pentru animalele alea. Adica, mamaie, vrei sa nu-l faca sapun? Excelent! Ia-l acasa. In casa. Pune-i zgarda si lesa cand il scoti la plimbare, hraneste-l in fiecare zi, vorbeste cu el. Ajuta-l. Nu lasa animalul pe cale sa se salbaticeasca in jungla asta plina de masini si oameni cu piciorul nervos. Nu-l lasa sa-si caute singur de mancare prin gunoaie si sa doarma pe canal cand sunt sub 0 grade afara. Daca vrei sa fi milostiva, fa-o pana la capat. Daca nu esti in stare, mai bine uita-te la o telenovela, stai la o barfa, croseteaza un soson. Iar data viitoare cand vezi la actualitati un reportaj despre eutanasierea cainilor comunitari, gandeste-te la persoanele atacate de-alde bobita, fetita & co., persoane care poate n-ar fi patit nimic daca unii dintre noi ar fi facut ce trebuia.

Playlist of the week

Pentru ca saptamana asta incepe chiar miercuri, astazi, pentru mine, playlistul o sa fie ceva mai scurt. A se asculta cu deosebita atentie si a aprecia vocea lu' doamna de la n.o.h.a.

1. Kaiser Chiefs! - Ruby (ruby ruby rubeeeeey!)
2. N.o.h.a. - Gipsy Valley
3. Massive Attack - Teardrops
4. The Killers - Uncle Johnny
5. The Kooks - Shine on
6. Silverchair - Tomorrow

Inspiratie la Victoriei

Are vreo 22-23 de ani. Jeansii sunt 'deja murdari', cumparati de la Pull and Bear, se vede logo-ul discret, unde pe cracul drept. O camasa Polo, gri, cu trase, o poseta-postas albastra agatata pe spate. Parul ii este rascolit de masa de aer impinsa de metroul care tocmai ce vine in statie. Castile albe cu marginea gri - inconfundabile -, 2 bratari de piele la mana stanga si un pierce in spranceana. Coafura nu are nicio legatura cu ceea ce noi, muritorii de rand, cunoastem despre par. Este ba spicuit ba prins in 'codite' atent aranjate. Intra in metrou, se aseaza pe un scaun chiar langa mine. Isi scoate iPod-ul Classic 30/80 GB din buzunarul din fata al pantalonilor, roteste clickwheel-ul de doua ori spre stanga, apasa 'centrul', selecteaza litera 'K' - Kaiser Chiefs. Asculta 'Oh My God' cu o miscare ritmata a mainii stangi si a capului. Nu isi ridica privirea din pamant decat pe la Universitate si acolo o tintuieste spre o 'harta' a metroului - dar nu ii trebuie, o stie prea bine -
Fac un pariu cu mine - daca il intreb ce a fost primul: oul sau gaina, imi va raspunde ca, desi a fost de fata, nu a fost prea atent asa ca nu imi poate spune cu precizie /:)
Coboram amandoi la Unirii, la iesirea dinspre magazin se intalneste cu Ea.
Ea are vreo 18-19 ani. Este un curcubeu. Are colanti negrii si o fusta de bumbac? multicolora, un tricou verde-praz :)) si o esarfa, iarasi, multicolora, in jurul gatului. Poarta ochelari de soare ce ii acopera 1/4 din fata, castile albe in urechi - nu stiu ce asculta dar am o convingere ca este vorba despre N.O.H.A. -.
Se intalnesc, asadar. El o saruta lung, apasat. Ea inca are castile in urechi. Pleaca amandoi spre magazin, tinandu-se de mana si privind de sus muritorii de rand.
Ei sunt oul, respectiv gaina.

Nu stiu ce m-a apucat sa postez asta. Poate ceva legat de afirmatiile unui amic, cum ca oamenii abuzeaza de 'masca sociala' pana in punctul in care devine un element anti-social. Asta este perspectiva din care ii priveam pe copii astia doi. Mi-au atras atentia prin incercarea lor de a nu atrage atentia, incercand sa se 'ascunda' in urban, in oras, in multime, in gri si in culoare.

_______________________________________

Statisticile imi spun ca sunteti cativa (putini, ce-i drept) care revizitati blog-ul asta zilnic.
Celor care doresc sa contribuie cu materiale sau sa scrie aici va rog sa va faceti auziti prin e-mail.
Facem un id google si puteti posta oricand.

Multumesc.

In... credibila inspiratie, dom'le...

Am luat o pauza de o saptamana. O saptamana fara sa zambesc, fara sa scriu si fara sa citesc. A fost frumos, a facut toti banii! Vinerea trecuta, intorcandu-ma pe 5(6) carari catre casa, dintr-o aventura bahica intr-o crasma de prin centru, am observat 3 lucruri. Desi concentratia de sange din alcool era muuult sub pragul minim stabilit de lege, am reusit sa fiu de-a dreptul impresionat de cele 3 lucruri observate:

1. In Expirat, un domn vorbea la telefonul mobil, undeva aproape de baie (ca sa fie auzit, banuiesc). Tinea telefonul ostentativ, la vedere si se agita in dorinta de a atrage atentie. De la vreo 2-3 metri identificai dispozitivul ca fiind un iPhone. De la apropiere realizai ca este, defapt, un HiPhone - copie chinezeasca, de 400RON, cu un ditamai "H" desenat pe spate, in locul marului de Cupertino. Asadar, HiPhone vrea sa fie iPhone.

2. M-am urcat intr-un taxi, o Dacia Solenza, si am observat initial cum ca masina avea 3500km rulati, conform indicatorului de bord. L-am intrebat pe sofer daca masina este noua, mi-a spus ca, defapt, 'ceasurile' de bord sunt luate de pe un Logan. Mi-a specificat ca era vorba despre modelul 'ala scump, de 105 cai putere'. Asadar, Solenza vrea sa fie Logan.

3. Ajuns in fata blocului, am observat parcata o masina argintie, un Fiat Punto (cred) pe parbrizul carei 'trona' un colant pe care scrie "Toyota Yaris". Masina avea numerele de inmatriculare B - xx - YAR iar pe unul din geamurile lateral-dreapta un sticker 'YarisClub.com'. Asadar, Punto vrea sa fie Yaris.

Tara trista punct RO

Astazi este 4 Iulie. Ziua Americii, Ziua Independentei...
Descriere: Focuri de artificii pretutindeni, familii reunite, gratare, bere, spumant, melodii vesele, sentiment inaltator atunci cand din boxe urla 'The Stars and Stripes', Frank Sinatra si New York-New York, rasete, zambete, priviri, fericire... Si astea in Romania, intr-o comunitate de ~400 americani si canadieni.

Astazi este 1 Decembrie. Ziua Nationala a Romaniei.
Descriere: Parada militara, coroane de flori aduse la mormintele eroilor natiunii, jertfe, jale, amintiri din pragul unei revolutii, memorii despre lupte seculare, fete incruntate, romante ascultate in surdina, un drapel ridicat in ceata si coborat, in berna, la apusul timpuriu al soarelui. Jertfe peste jertfe. Revolutii si rascoale. Durere, plansete, razboaie, regimuri dictatoriale si totalitatare. Remember-uri, 'Desteapta-te, romane!' cantat de fanfara militara si capetele plecate, in ploaia sau ninsoarea inceputului de iarna grea si rece.
Imnul national spune totul: 'Desteapta-te, romane'. Asta sunem. Un popor de adormiti, cuceriti si asupriti. Oameni haituiti, legati in lanturi, sangerand aspiratia spre libertate, cu vointa ingenucheata, cu femeile futute si copii ucisi, cu fantanile otravite, cu dusmani de moarte, cu lupte si razboaie. Fara zambete.

Culorile

O sa-l 'citez' pe motanes, asa cum remarca intr-un post de prin barlogul sau.
Noi, barbatii, vedem lumea in vreo 16 culori, ca setarile video default din Windows 9x.
Femeile traiesc in culori, parca pentru ele s-a inventat curcubeul!

*Got it, honey? :D