Hubba s-a mutat!

În plină criză mondială, blogul ăstuia s-a mutat! (da, reflexivul este intenționat, blogul este posedat așa că s-a mutat. S-a încălțat, a adunat 2-3 perechi de șosete și un chilot curat după care a plecat spre noua casă)

Vorbim, publicăm, comentăm, înjurăm, îl înjurăm (pe supervarby și supermă-sa) la

http://www.zambetegri.com

Vă mulțumesc!
Multă apreciere din partea blogului meu posedat.

Nu știu ce-am fost...

Îmi privesc chipul în oglindă și număr câteva fire de păr alb, o cearcănă și rictusul prea-iubit. Dincolo de sticlă și argint îmi regăsesc geamănul. Mă întreabă cum mi-am schimbat viața și nu pot să-i răspund decât cu o întrebare: Oare am schimbat vieți?
Nu știu decât că îmi doresc să ajung să-mi povestesc tinerețea...
Când dracului au trecut 26 de ani, mă întreabă propria reflexie și îngheț. Perplex. Nu știu ce-am fost. Știu doar că o să-mi plimb demonii pe străzi, în seara asta. Mai am de scris câteva rânduri după care voi pleca către dracului știe ce salvare, ce lumină ciudată. Mă voi plimba bezmetic și voi asculta.
Vă rog, urați-mi! Împlinesc 26 de ani, chiar în noaptea asta, și îmi doresc urări. Doresc mai mult decât o reflexie în oglindă!

*Tu vei știi ce e de făcut. Ai trăit mai multe zile de 16 ianuarie fără mine decât cu mine. Și din păcate, am reușit să-ți schimb viața.

Romanian Culture | Manele

Uncycolpedia, The Content-Free Encyclopedia propune un tutorial despre valoare și talent, aici. În categoria Romanian Culture subcategoria Highly Vandalised Pages băieții ne ajută cu un scurt ghid, în 6 pași pentru a ajunge manelist. Vă las cu link-ul de mai sus și următorul fragment, esențial pentru începători:


”Pick a cool name:
(also known as "bashtanu", or "shmenaru", or "baronu", or "cretinu", or "la platane") (Elvis, Ailenei, Bica Danila, Vali Nebunu' (Crazy Vali), Anelka Balauru' Fermecat (Anelka the Enchanted Dragon), Gigi Fermecătoru' (Gigi The Charming One), Englezu de fier (The Iron Englishman), Chipeşu Moineştiului (The Beauty of Moineşti), Florin Salam (Flowers in Salami), Florinel Fisu' - cu Soia (His Son - with Soy), Ion Fasole (John Beans - not to be confused with Jim Beam), Bibi Macaroană (Bibi Maccaroni), Copilul Minune (Wonder Boy) also called Adiţă Avortu' Merveioz Minune, Barbosu DelaVrancea, Mihai Canal (Mycanalization), Ciupanezu, Danny Merţan (Danny Mercedes), Gigi Oaie (Gigi Sheep), Florin Fermecătorul (Florin the Enchanter), Slick Unsurosu' (Slicky Slick), Efes, Adonis din Carpaţi (Idolu' Femeilor), Titel Vocalistu' Nr. 1, Maria-Dolores de la Satu Mare, Caisa Fermecatorul (Enchanted Apricot), Sandu Ciorbă, Gigi Talent, Gigi Sabie (Gigi Sword), Petre Tate (Petre Tits), Fane Patent (Stevie Tongs), Sile cu Gâtu' de Aur (Sile with the Golden Neck), Ricky de la Ciorogârla, Jean-Balauru' cu vocea-n flăcări (Jean-Dragon with the Voice on Flames), Sorin Necunoscutu (Sorin The Unknown One) Nicuşor Jeleu, Vasile Trotinetă (Vasile Pedal-Scooter), Esmeralda Papuc (The Emerald Slipper), Băiatu de aur (Golden Boy), Leonardo Africanu' (Leonardoafro), Minotaura del Monta, Alexiei Artistu' Nemărginit (Alexiei the Boundless Artist), Izabela de la Focşani, Cerumel Gherasim, Florin Purice (Florin the Cutaneous Parasite), Gabi Şuncă, Guţă Puţă de Maimută, Florin Salam Barbos, Regele Sexului (The King of Sex),Gigi Carnat(Gigi Sausage), Ionel Copilu de Tabla, Alex Mafiotu, Fane Barosanu de la Ploiesti, Liviu Gigalaul, Stefanel Artistu de aur,Lionel de la Craiova, Baby Minune(Baby Wonder),etc) --> to offer just a small contribution of suggestions...”

Să aveți o zi bună!

La împachetări cu nămol, mulțumim Elena!

Hoitnews îmi zgârie retina matinal cu o deosebită știre: ”Ministrul turismului, Elena Udrea, isi propune ca prioritate promovarea turismului balnear din Romania si spune ca Bucurestiul poate fi transformat intr-o destinatie de turism cu profil balnear.”

Lenuș spune că Bucureștiul stă pe un izvor de apă tremală, lucru neștiut până acum, descoperit chiar de ea în plimbările din campanie prin Dr. Taberei. A stat fumeia ce a stat, a pus pe hârtie, s-a mai uitat împrejur, a dat un telefon-două la RADET să se asigure că-i izvor termal ăla de la Moghioroși și nu vreo canalizare înfundată și s-a pus pe treabă! Vrea să facă stațiune balneară în Capitală!

Lenuș, te învață Hubba care-i mersul: apa caldă ce țîșnește din asfalt prin mijlocul urbei vine de la țeava ApaNova, mamă... Nu e izvor de apă termală, cel puțin nu așa cum ai văzut mătăluță pe Discovery! E doar o conductă spartă. Corect, unii Bucureștei alintă acest fenomen deloc natural: Ole Faithfull, îi zic, pentru că are ceva din apucăturile originalului, de la America: erupe cu precizie iarna, fix atunci când ar trebui să ajungă în apartamentul amărâților din Sectorul 6, nu în mijlocul străzii. Iarăși, ideea de a face turism într-un oraș cu 3 milioane de locuitori este ceva mai tâmpă decât ideea de a face politică cu decolteu! Nu de alta dar primul sezon turistic va fi și ultimul, după ce vizitatorii vor fi făcuți la buzunare de ghizii din 41, de aurolacii de la Gară, de jandarmii din Ghencea și mulți asemenea. Ce-ți propun: dacă tot îți faci de cap și pui osul la valorificarea resurselor subterane ale capitalei, bagă mamă un circuit turistic prin canalizare, cu opriri la fiecare specie de aurolac întâlnită. După care trimite turistul pe noua magistrală de metrou, aia la care s-a muncit 19 ani, deși tunelul era săpat de Ceaușescu. Un final deosebit este un traseu prin cluburile de noapte ”de la beci”, recomand cu căldură Expirat, Fire și Club A. Orice Romică de la Pucioasa se va simți ca acasă în oricare dintre locurile astea...

Hai noroc Lenuș, baftă multă cu mandatul și pentru viitor, cât mai multe explorări subterane, fată...

Briză de libertate...

Citesc la omul cu capsa pusă despre numirea lui Ardelean în fruntea unui serviciu special și anume Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, DGIPI sau fosta doi și-un sfert, UM0215, din popor... Să vă citez din Misiunea DGIPI, așa cum apare pe al lor site: ”Directia Generala de Informatii si Protectie Interna are o cultura organizaţionala bine conturata, cu niveluri ridicate de exigenta, precum si standarde profesionale si de integritate riguros proiectate.”
Pentru cei ce-am prins un răsărit de soare cu cravata roșie la gât, ăștia ce reușeam să deslușim câte ceva din spectacolul din decembrie 1989, numirile unor foști securiști la cârma unui serviciu de securitate nu mai surprinde. Ne-am scăldat în aceleași ape reci și pline de relicve bătrâne precum epava din Vamă mai bine de 20 de ani, și acum, în ultimul ceas, a venit vremea să concluzionăm: Ei sunt oamenii fără metodă, fără filosofie și fără rațiune democratică. Ei conduc informația, așa cum ajunge la factorul de decizie. Și, evident, o vor măsura după propriile puteri înainte de a raporta. Pentru că asta au făcut toată viața: au hotărât starea națiunii. Ei sunt cei care ți-o dau la ficați până nu mai poți respira, ei sunt cei ce folosesc metode probate și lucrate timp de 50 de ani, pentru a-ți scoate dintre concepte orice judecată corectă. Dinozaurii ăști uitați de lume la cârma celor mai sensibile mecanisme ale statului democratic fac și dreg de așa natură încat briza aia de libertate pe care tot o resimțim prin nări de douăzeci de ani să devină miros de bălegar, să ajungă aer insuportabil! Hulim corupția, aruncăm bani, impozite în campanii împotriva corupției iar mecanismul ce o controlează și !reglementează! rămâne în mâna DGIPI-ului, a lui Tătuca, a acoliților acestuia. 50 de ani de școală sovietică, jumătate de veac pentru Marx - domnul din Prusia ce a hotărât cum că suntem toți o apă și-un pământ - se reflectă în determinarea cu care ei se agață de necesitatea unor astfel de structuri.
Crezi că intimitatea-ți valorează ceva, orice? Te înșeli, prietene... Dobitocul, Tătuca și brelocurile acestora din conducearea Serviciilor știu pe cine fuți, sunt la curent cu naveta ta până la muncă chiar și cu felul în care ai sărbătorit revelionul. Pentru că ei pot, pentru că noi le lăsăm mână liberă. În final, revoluția din 89 a fost doar un laitmotiv pentru libertatea de a asculta MTV, a îngrășa copilul la McDonalds și a conduce și alte mașini decât Lada, Volga și Dacia. Argumentația esențială a statului democratic și liber, și anume libertatea de a alege și a fi ales ne-a fost, este și va fi îngrădită pe vecie de rechinii mai sus numiți!
Ce crezi? Este doar o teorie conspiraționistă sau am atins o coardă deloc sensibilă?

Jack Sparrow 0110101010...

Sunt un om groaznic. De căcat! Piratez conținut în draci: muzică, filme, software, orice. Astea doar în format high-definition. Nici nu mă mai uit la un mp3 dacă nu găsesc flac-urile corespondente. Același lucru și pentru video: xvid? nu nene, BluRay rip, în cel mai rău caz 720p deși am o afinitate desoebită pentru 1080p! Nu că piratarea conținutului capătă ceva valențe morale atunci când descarci HouseMD xvid sau Interpol .mp3/.wma. Nu, e la fel de rău. Ieri mă uitam pe niște loguri de pe la muncă, curios fiind să văd ce trafic am făcut în ultimele luni pe tracker-ul de torrente preferat: 87 TerraBytes doar de la IP-ul meu. Ajutat și de căcălău stocare și bandă de net fără număr, am descărcat aproape 30.000 GBytes de muzică/filme/software și am trimis către comunitate aproape 60.000 GBytes. Așadar, sunt un om groaznic!
Așa că, plan nou: începând de astăzi o să fiu mai corect, voi cumpăra muzica preferată de la magazin. Pentru că oferta este bună, găsesc ceea ce vreau la prețuri modice, de la 9 RON/CD până la 50RON/disc. Încep cu muzica și voi continua cu filmele la cinematograf, acolo, cu oligofrenii și primatele venite la agățat, cu pipițele venite la mall, cu dobitocii ce molfăie la un BigMac în timpul spectacolului.
No more Jack Sparrow! Respectăm autorii, au și ei copii, rate și familie! Se mai bagă cineva? :)

Hubba vs. Dru

Din când în când o să postez și aici... numai când are treabă și-l și interesează pe Hubba...

(mulțumiri lui k3teo pentru mesajul de mai jos)

”These are from a book called Disorder in the American Courts, and are things people actually said in court, word for word, taken down and now published by court reporters that had the torment of staying calm while these exchanges were actually taking place.

ATTORNEY: Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he doesn't know about it until the next morning?
WITNESS: Did you actually pass the bar exam?

ATTORNEY: Doctor, how many of your autopsies have you performed on dead people?
WITNESS: All of them. The live ones put up too much of a fight.

ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body?
WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m.
ATTORNEY: And Mr. Denton was dead at the time?
WITNESS: If not, he was by the time I finished.

ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for blood pressure?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for breathing?
WITNESS: No.
ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy?
WITNESS: No.
ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor?
WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar.
ATTORNEY: I see, but could the patient have still been alive, nevertheless?
WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law.”

*scris de Dru

Să trăiască!

1. IndieFeed-ul free de pe Zune Marketplace
2. John Malkovich
3. John Apostolul
4. Ioana, Ionela și asemenea
5. Ion Iliescu (în mină, cu ortacii săi)
6. Ionuț, un fost coleg din școala generală cu care n-am mai vorbit de 10 ani
7. Ioan, Ion, Ionuț, Ionică și ca ei...
8. Eu

Hai, la mulți ani!

În groapă

Nu sunt documentat așa că nu pot spune precis dacă te naști claustrofob sau dobândești fobia odată cu vârsta înaintată. Dar mă liniștește faptul că sunt imun! Eu nu sunt claustrofob și departe de mine gândul de a mă lăsa pradă bolii ăsteia! De ce? Dorm într-o cameră de 12 mp, călătoresc des cu metroul, câteodată ore bune zilnic, într-un spațiu de 60-70 cm pătrați, biroul în care-mi fac veacul este și el relativ mic, cu jaluzele întotdeauna închise. Petrec timpul (oarecum) liber în spații de cel mult 100mp, alături de cel puțin 300 de persoane, atunci când nu sunt la serviciu sau nu socializez am adânc înfipte în urechi varii perechi de căști audio, mai bine de trei sferturi din garderoba personală încape într-un dulap ”Ikea Okami” :) 180*50*50 cm, scrumiera în care-mi sting gândurile este, în esență, un...dop, holul pe care-l străbat atunci când ies din casă este lung și strâmt și, pe deasupra, nu e nici măcar luminat. Singura ”fotografie” unde pot spune că ”dau” bine este un square 800x600 pixeli negru. Și mă desfășor în nano-universul meu cu toți cei 184cm înălțime. Așadar sunt la adăpost! Claustrofobie, in your face bitch! In your Face!

*Celui ce a călătorit 2 stații pe ale mele ghete în metrou, azi-dimineață, pe la 9:30, de la Iancului la Dristor 2: Stimabile, dacă cineva acolo, sus, mă iubește, poate vei citi aici: Îți mulțumesc pentru presa de 80kg improvizată! Chiar aveam nevoie de un dobitoc precum tine, să-mi șadă agale peste picioare, precum proverbialul bou în fața prea-măritei porți, preț de 8-9 minute! Deasemenea îți invidiez măiestria cu care ai ignorat situația și neplăcerile provocate: vorbeai la telefon cu prietena/soția/zdreanța. Ingenios! Pentru viitor, stai liniștit! Sunt pregătit pentru a levita! Morții tăi de oligofren...

Găina solitară

În seara de Revelion am fost din Ceamurlia mulțumită lui Dru care mi-a împrumutat tricoul... Am petrecut seara magică :) în compania a 250 de persoane dintre care vreo 10 cunoscuți, băieți și fete de treabă, cu talent și valoare. Restul, în mare parte, uber-cooli d-ăștia, 5 la zece mii, băieți cu biznisuri, haine smart-casual, cravată și Converse în picioare. Preferații mei. Dacă-i puteam schimba cu 200 de cocalari de la Vanghelion o făceam cu conștiința împăcată. Dar deh, astea au fost condițiile iar condiția mea de lucrător pe plantația marelui alb nu-mi permite manifestări anti-sociale. Așadar, avem 200 de fițoși și fițoase, cu nasul în tavan, cu muzica lor specifică, știți voi, dub-step, funk etc. și doi indivizi beți, unul din Ceamurlia așa cum și poza de mai jos atestă, iar celălalt brusc trezit Plastic Man. Cel puțin așa decreta tricoul său... discret. Hai să cădem de acord că ne potriveam precum proverbiala nucă în neprimitorul perete. Avem deasemenea 200 de tăntălăi cu apucături de gentlemani și ladies în contrast puternic cu manifestările...din topor ce-mi sunt specifice. Ce a ieșit din amalgamul ăsta?
1. 10 pipițe ce au dorit poză cu maimuța (în speță, eu)
2. 50 de dobitoci ce m-au întrebat de șaișpe ori care-i treaba cu Ceamurlia?
3. 49 de dobitoci ce n-au găsit deloc amuzantă explicația: știi, gripa aviară, Ceamurlia?
4. cei de sus cu aproximativ aceleeași apucături vis-a-vis de dl. Plastic Man.

Concluzie: Pentru o epidemie națională, gripa aviară a fost dată uitării foarte repede :)

6 ore

Unul dintre cele mai puternice motive pentru care aștept anul nou ca pe pâinea caldă este liniștea de după furtună. Am calculat o medie: pe 1 ianuarie, an de an, timp de aproape șase ore metropola doarme. Este o odihnă meritată! După 365 de zile agitate, rutinare și cu o finalizare demnă de un film porno prost, metropola doarme. An de an 1 ianuarie aduce liniște. După-amiază, de pe la 2 până seara pe la 8 luminile sunt stinse, cei 10 șoferi mahmuri ce își conduc mașinile către unul din cele 5 magazine deschise, circulă regulamentar și nu claxonează. Pentru că nu au ce să claxoneze. Metroul circulă cu program de weekend dar cei 10 călători nu resimt așteptarea suplimentară pentru că și ei, la rândul lor, sunt în weekend. Câinii de la Piața Veteranilor nu mai latră, probabil mahmuri de la fumul artificiilor. Cei 10 oameni ce merg pe stradă deschid ochii pentru prima oară către tot ceea ce orașul ăsta are frumos. Calcă urmele dezmățului din noaptea ce-a trecut și merg la pas, încet, parcă în căutarea unei biserici ce-i va absolvi de orice păcat și le va curma orice durere. Vacarmul devine armonie și melodie pentru un fundal lipsit de orice agresivitate. Dacă întorci privirea parcă poți să vezi trecutul, dacă îți concentrezi auzul parcă reușești să surprinzi un calm înfricoșător. Sălbăticia urbei rămâne în coloșii de ciment ce-ți obturează gândurile, în aburul ce se ridică asfalt și în țigările stinse ce rămân dovada unei revoluții pentru fiecare.
Am șase ore. An de an. Șase ore doar pentru mine și orașul ăsta.