Acum 3 zile am citit pe undeva, probabil pe overheardinbucharest o mica 'anectoda' - 2 pusti intr-un autobus RATB discutau aprins, moment in care o 'doamna' in varsta, care vroia sa se aseze pe locul unuia dintre cei doi, spune 'Doamne, nu mai exista cavaleri in Bucurestiul asta'. Raspunsul pustilor a fost prompt: "Ba da, doamna, exista cavaleri, doar ca nu mai sunt locuri libere in autobus'.
Astazi, intorcandu-ma de la serviciu, m-am urcat in 91 cu 2 statii inainte de Rosetti tocmai pentru a gasi un loc liber, stiind ca merg pana la capatul celalalt al liniei, in Dr. Taberei. Pe la Eroilor, la P-ta Cotroceni, o 'dama' pe la vreo 904 ani s-a plasat convenabil in fata scaunului pe care il ocupam si se uita insistent la mine. Aveam castile adanc infipite in urechi si incercam sa fac tot posibilul sa o ignor. Pe la Academie, isi face curaj si ma bate usor pe mana dreapta. Imi scot SHE-urile din urechi si o intreb direct, pentru a evita pierderi de timp: "Vreti sa va cedez locul, da?" Mi-a raspuns nonsalant: "Pai nu ti se pare normal?" M-am ridicat, am lasat moarta sa stea in locul meu, gandindu-ma o clipa ca, deh, poate merge femeia pana la dracu'n prasnic si artrita nu ii permite sa stea in picioare. La Favorit (urmatoarea statie) - soc! Impaiata se ridica si coboara din autobus. M-am aruncat pe locul ala ca innecatul pe nisip si am injurat de 2-3 ori, cu patos.
Experienta asta, probabil comuna pentru multi dintre voi dar nedorita de mine, m-a invatat cum ca batranii, oricat de nesimtiti ar fi, sunt ai nostri. Cei care imi 'revin' mie, ii cedez cu mare placere.
Muzica: Robbie Williams - Old before I die
Postări
0 păreri avizate:
Trimiteți un comentariu