duminică, aprilie 06, 2008

Eu nu am nevoie de versuri, eu simt muzica...

Fiecare dintre noi are cate ceva numai al lui, poti sa-i spui obsesie, obisnuinta, comoditate sau excentricitate, acel ceva care iti provoaca un mic declic de fiecare data cand se intampla, il vezi/auzi/simti etc.
Am un prieten f. bun care nu iese din casa in zilele de 13 ale lunii, un altul care nu poate dormi pana nu verifica de cel putin 2 ori ca si-a inchis masina, o alta care isi aranjeaza obsesiv parul la fiecare 2-3 minute, in fapt, mai degraba il 'deranjeaza' si lista este lunga.
Mici ticuri, mici repetitii in comportament sau dracului stie, semne premature de psihoza?
Eu nu pot sa ies din casa nici macar pana la benzinaria de vis-a-vis, pentru tigari, fara sa imi agat mp3 player-ul pe urechi. Am discutat acum cateva zile cu un amic care imi spunea ca nu se poate urca in autobuz (RATB) fara sa composteze un bilet. Nu neaparat unul nou si perfect valabil, chiar si unul deja compostat. Dar trebuie sa auda zgomotul ala infect al compostorului. Altfel, nu se simte 'in siguranta' si mai mult ca sigur 'isi ia amenda de la control!'
Concluzia: fara micile 'apucaturi' despre care am vorbit in 10 randuri, eu unul nu as sta la aceeasi masa cu oamenii astia!

Nu are nicio noima fara fundal muzical. So here we go:

Beck - Devil's haircut

0 păreri avizate:

Trimiteți un comentariu