Hi-Fi, Master!

De cateva zile, saptamani si luni trec pe la Master Hi-Fi cu precizie de ceasornic elvetian, la ora 18:45 atunci cand ajung la Universitate venind de la serviciu. Deja baiatul ala slab, cu parul lung ma saluta si ma intreaba ce a mai facut Steaua in ultima etapa. In curand cred ca o sa si iesim la o bere sau ceva asemanator...
Motivul pentru care ma tot plimb p-acolo poarta numele unui doctor in Hi-Fi :) Bose 901 Mark 6, niste superbe exponate care amplifica, printre altele, sala Filarmonicii din New York. Cei de la Master Hi-Fi le au expuse si functionale. Pretul prohibitiv (pana acum) m-a facut, de cele mai multe ori, sa vars o lacrima atunci cand ieseam din magazin.
Astazi am trecut p-acolo pentru ultima oara, zic eu, pentru ca vanzatorul mi-a spus saptamana trecuta ca o sa aduca un amplificator foarte destept, un Kenwood Trip-Port, Vintage, one-of-a-kind, si vroiam sa aud simbioza asta perfecta, Tri-Port-ul si 901 Mark 6.
Am intrat in camera de auditie unde tronau prietenele mele,901, m-am apropiat timid de raftul cu CD-uri si DVD-uri Audio, am scos un Pink Floyd - The Dark Side of The Moon remasterat Dolby Surround, l-am lasat sa se cunoasca mai bine cu DVD-player-ul Onkyo care arunca cu mare pricepere siruri nesfarsite de 0 si 1 in DAC-ul Cabasse, care,la randul lui, trimitea sunet aproape perfect catre Tri-Port-ul ce 'conducea' cu supletea si priceperea unui dirijor minunatiile numite Bose 901 MK-6. Toata 'nebunia' asta de sunete, reverberatii, armonice superioare, bass elastic si complet, sound-stage exemplar cu sunetul cinelelor incredibil de precis plasat la aproape 1 metru in fata mea, o ascultam si o cuprindeam pe cat de mult puteam, tolanit pe o canapea ponosita, prafuita, tocita si pe deasupra, de culoare visinie.
Totul a durat cam 10 minute dupa care a trebuit sa plec. Vroiau sa inchida magazinul, era deja 19:10.
Am plecat fericit, bucuros ca in curand Bose-urile vor trona in living room-ul meu.
Inevitabil, am ajuns la Universitate, la 'coada calului', unde am fost inconjurat de altfel de sunete... mai degraba zgomote. Cinelul ala superb a fost inlocuit de rasetele unei tipe care vorbea la telefonul mobil, bass-ul elastic si complet a fost inlocuit de motorul diesel al unui BMW seria cacat model la dracu' care a trecut cu 4.5 parseci prin fata mea, armonicele au devenit, bursc, manele din masina unui taximetrist parcat chiar in statia de autobus iar sound stage-ul a devenit mult mai larg decat urechile mele puteau cuprinde... Un altfel de concert, un alt Pink Floyd, o alta fata nevazuta...

Muzica: Queens of the Stone Age - No one Knows