Well isn't it ironic?

Nu cred în Zei, chipuri cioplite sau Karma. Tremur, un pic, când aud numele Chuck Norris :) însă credința mea în lucruri mai mari ca mine se oprește cam p-acolo...
Însă există 2-3 zile, în fiecare an, când mă opresc și mă întreb: Dacă exista cineva, ceva, acolo, sus, și veghează... cum dracului se face că și-a îndreptat privirea asupra mea chiar atunci când era pus pe șotii? (ah, n-am mai folosit expresia ”pus pe șotii” de două decenii!)

Lucrurile stau cam așa, în ograda personală, în una din zilele astea:
-pantalonii deschiși la culoare pe care vroiam să-i îmbrac sunt pătați cu Vanish roz, produs de îndepărtat petele.
-dimineața, în duș, observ că șamponul-balsam împotriva căderii părului provoacă, well, you guessed, căderea părului (bine dracului că am de unde)
-moare bateria la mp3 player FIX în dimineața în care decid să iau metroul până la muncă pentru că, evident, nu l-am încărcat de câteva zile, și în loc să-mi încânte auzul Brandon Flowers cu Killerși lui cu tot, mă pune la grea încercare un cocalar pe nume Brandon, ce zace împrăștiat pe scaunul de lângă mine
-stau ca bivolul față cu reacțiunea :) în fața sediului, preț de 45 de minute, așteptându-l pe Șefu, pentru că mi-am uitat cheile de la birou acasă.

Dar e și mâine una din zilele astea, probabil!