Cafeaua veche

Acum aproape 5 ani descopeream un mic bar, într-un subsol, prin Craiova. Îmi amintesc că a fost o veritabilă revelație! În orașul ăla plin de zgomote deloc plăcute, atmosferă de talcioc și manele până la epuizare, să descopăr Art a fost o briză foarte răcoroasă într-un anotimp groaznic de cald.
Avea ceva din chic-ul localurilor pariziene, un pic din atmosfera nou-găsitului stil urban, bucureștean și... nu în ultimul rând, cafea făcută ”ca la mă-sa acasă” - la ibric, cu eficiență, adică același zaț era fiert de câte ori necesar :)
Dar nu îmi lipsea nimic. Coboram scările în spirală, de pe strada din buricul tîrgului, plină de țigănci-ursitoare și prezicătoare, în micul meu colț de paradis. Mă întâmpinau de fiecare dată David Gray, Coldplay, U2, iar în zilele reci ale iernii, beam cafeaua și un grog din partea casei :) pe acordurile lui Baniciu și compania. Mirosea a tămâie din cauza bețișoarelor parfumate ce ardeaua la tot locul, între pereții din cărămidă roșie. Am ajuns să și ”adoptez” o parte din bețișoarele alea, la insistențele unei fete, care, la început doar îmi ținea companie în aventurile bahice prin Art, ulterior aproape-mi devenea soție :)
Timpul a trecut, bețigașele mele parfumate s-au stins de mult, însă astăzi, întorcându-mă pe jos către casă, am intrat într-un local, undeva pe o străduță perpendiculară pe Berzei, înspre Gară. Am coborât trepte în spirală, am auzit U2-With or without You, am băut și o cafea cu zaț amar - pentru că așa am comandat-o, mi-am amintit lucrurile astea și am plecat fericit, sau cel puțin zâmbind.
Pentru gea: după un an, poate doi, poate chiar cinci, nimeni nu vrea să reintre în jocul cuvintelor ce-au fost. Însă nimeni nu spune că n-ai voie să profiți, un pic, de partea ta din joc! :)