Nu ştiu dacă tu eşti vinovată...

...dar am ajuns să urăsc lumina. Lumina naturală, cea a dimineţii. Ştii cum îmi petreceam primele cinşpe' minute din fiecare zi... Cu privirea ţintuită către părul tau ciufulit, răsfirat pe perna mea. Cu mâna dreaptă mângaindu-ţi obrazul, încercând să te trezesc dar în acelaşi timp să opresc orice rază de soare ce îţi va fi tulburat somnul. Acum urăsc lumina dimineţii. Tu ai dispărut printre cuvinte, zâmbetele gri ce îmi definesc realul şi ţipetele usturătoare ale unui bărbat isteric ce nu dorea să lase în trecut raţiunea pentru care se trezea, în fiecare dimineaţă. Aşa că au rămas doar bileţele aruncate într-o noptieră, două pisici cenuşii care-mi reflectă starea de spirit şi lumina dimineţii ce îmi arată la fiecare 24 de ore jumătatea goală a patului.

...dar am ajuns să nu mai doresc. Pentru că în sălbăticia faptului de a dori acel unic lucru despre care, conştiinţa îţi spune că nu îl poţi avea, am pierdut un tempo. Am rătăcit printre paşii pe care trebuia să-i urmăresc pentru a te lasă, odată şi pentru totdeauna, în urma mea. Am rătăcit pe drumul ăla despre care 'toată lumea' spune că trebuie să-l urmăreşti. Aşa că am făcut ceea ce ştiam mai bine: m-am întors după propriile-mi urme doar pentru a mă regăsii faţă în faţă cu ţipătul isteric care-ţi spunea că nu mai eşti acolo, pentru mine. Acum dorinţele se nasc prea fragede, prea sensibile în faţa uraganului ce-mi străbate ceea ce odată tu spuneai că este a beautiful mind. Acum mă 'rezum' la a-mi potoli instinctele...

...dar nu mai înţeleg muzica. Da, muzica mea, cea pe care tu o găseai înfiorător de grăitoare. Cea pe care o ascultam la 4 a.m. în bucătărie, cu căştile adânc înfipte în urechi, fumându-mi temerile. Aşa că pot merge mai departe spunând că am pierdut refrenul melodiei pe care o trăiam. Acum încerc fără succes să-l intuiesc... din versurile albe pe care tu le-ai aruncat către mine.

...dar te iubesc, pentru că nu am cuvinte atunci când vreau să vorbesc despre trecut.

Şi a fost nevoie de 4 rockeri bătrâni pentru a trezi toate cuvintele astea, chiar dacă le scriu în timp ce tu dormi, poate pentru ultima oară, acolo unde eu vreau să te găsesc în fiecare dimineaţă.