Mi-e frica

- Nu, nu sa dorm singurica (by the by, I hate that fuckin' song!) -
Mi-e frica de turma crestina. Mi-e frica de oile fara minte care se lasa manate oriunde si care distrug totul in copite.
Stau la birou, in aerul meu conditionat, izolata de lumea de afara si sar din blog in blog. Si ce gasesc? Disney si satanismul! Filmulet cu un predicator, stergator-de-creiere-netede, care se balbaie despre cat de depravate, murdare, imorale, diabolice sunt Mica Sirena si Pocahontas! Iar aceasta adevarata perla am gasit-o via un blog crestin (Doamne, nu mai da internet oilor intr-un neuron damblagit). Predicatorul frustrat sexual aproape m-a amuzat cu inchipuirile sale nascute din dorinte innabusite si sentimente de vinovatie prost plasate. Ceea ce mi-a facut pielea gaina au fost comentariile de pe numitul blog. Comentariile unor oameni incapabili sa gandeasca singuri, oameni incapabili sa filtreze informatiile primite, oameni usor de manevrat, de modelat. Oameni care, din cauza imposibilitatii de a-si crea propriile valori, le imprumuta pe cele mai promovate. In cazul de fata, cele religioase. Fanaticii religiosi imi provoaca sentimente foarte reale de frica. Cum sa nu-ti fie frica de o masa de oameni cu care nu te poti intelege, care-ti resping parerile si argumentele doar pentru ca nu coincid cu doctrina lor? Ar trebui sa multumesc providentei ca-n zilele noastre, oamenii cu pareri proprii, extreme, libertine, contra curentului etc. nu mai sunt arsi pe rug. Ar trebui sa zic mersi ca avem libertatea de a asculta "muzica satanista" fara a fi omorati cu pietre. Deschid paranteza: acum cativa ani ascultam "Ziua Vrajitoarelor" si un coleg de munca mi-a zis ca ascult muzica satanista! Deci... Cargo, da? Seriously? Inchid paranteza. Stiu ca pe unii tare ii mananca palma cand vad un pletos cu tricou cu cap de mort si ochii le fug dupa obiecte contondente. Din pacate pentru marile minti inguste, acum lumea are drepturi egale si, teoretic, toti avem privilegiul de a respira acelasi aer. E adevarat ca pretul platit pentru aceasta libertate este reprezentat de manelisti, pitipoance si alte aratari, dar live and let live.
Cat despre domnul predicator, nu pot spune decat: Cine este mai depravat? Copilul care se uita la mica sirena si vede o roscata draguta, graficianul care deseneaza un turn subacvatic sau nefututul care se uita la desene animate doar-doar o vedea cuvantul SEX in praf sau organe genitale scufundate? Daca in loc de turnuri erau cupole, nu ar fi seamanat prea mult cu niste sani? Domnu' predicator, pune mana pe niste Freud si vezi cum ai fi putut fi studiu de caz acum ceva vreme.