Playlist of the Week

Se întoarce în forță cu următoarele:

1. AC/DC - Stiff Upper Lip
2. The Streets - Everything is Borrowed
3. Serj Tankian - Praise the Lord and Pass the...
4. Rage Against the Machine - Freedom
5. Radiohead - Nude
6. The Prodigy - Narayan
7. Pendulum - Showdown
8. Queens of the Stone Age - The Sky is Falling
9. Muse - City of Delusion
10. S.O.A.D - Psycho

Mișule, după cum bine observi am pus și linkuri către clipuri :)

Iubește-ți aproapele, ucide vecinul!

Rapid, din burtă, Ghid Practic:
”Comunicare” eficientă cu vecinul de palier ce ascultă manele, la supărare, pe noul lui sistem audio tot.1, cu sabafăr de 5000 W PMPO.

Începem:

Necesar materiale:
Amplificator NAD C-372XBE 2 x 150 W@ 8 ohm, continuu.
Difuzoare JBL Master Reference PRO 409A, 3 cai, 3 X 8” Integrated SuperWoofers, 200W RMS maximum Rating
CD-Player: NAD Master M5
Muzică: The Offspring - Rise and Fall, Rage and Grace (2008) cumpărat de la Diverta că nu piratăm!

Metodă:
Reglezi controlul marcat ”Volum” la al treilea sfert din cursă, aproximativ în poziția -6db
Reglezi controlul marcat ”Bass” la aproximativ 90 la sută din cursă
Controlul ”Treble” rămâne la maximul cursei
Switch-ul ”Loudness” dezactivat
Introduci CD-ul in player, selectezi piesa numărul 3, aștepți 1-2 secunde până când LCD-ul fine matrix al player-ului afișează tag-ul piesei, și anume ”You're gonna Go Far, Kid (explicit Lyrics)
Se deschide o doză bere, preferabil Becks, să fim niște domni!

Efect:
Bătăi în țeava caloriferului ce scad în intensitate până spre... nimic, în aproximativ 15 secunde.
Reducerea semnificativa a poluției sonore ce emană din grota animalului de vis-a-vis.
O seară reușită, în care poți să adormi liniștit, fără să iei cunoștință de problemele amoroase ale unui domn pe nume Salam.

Well isn't it ironic?

Nu cred în Zei, chipuri cioplite sau Karma. Tremur, un pic, când aud numele Chuck Norris :) însă credința mea în lucruri mai mari ca mine se oprește cam p-acolo...
Însă există 2-3 zile, în fiecare an, când mă opresc și mă întreb: Dacă exista cineva, ceva, acolo, sus, și veghează... cum dracului se face că și-a îndreptat privirea asupra mea chiar atunci când era pus pe șotii? (ah, n-am mai folosit expresia ”pus pe șotii” de două decenii!)

Lucrurile stau cam așa, în ograda personală, în una din zilele astea:
-pantalonii deschiși la culoare pe care vroiam să-i îmbrac sunt pătați cu Vanish roz, produs de îndepărtat petele.
-dimineața, în duș, observ că șamponul-balsam împotriva căderii părului provoacă, well, you guessed, căderea părului (bine dracului că am de unde)
-moare bateria la mp3 player FIX în dimineața în care decid să iau metroul până la muncă pentru că, evident, nu l-am încărcat de câteva zile, și în loc să-mi încânte auzul Brandon Flowers cu Killerși lui cu tot, mă pune la grea încercare un cocalar pe nume Brandon, ce zace împrăștiat pe scaunul de lângă mine
-stau ca bivolul față cu reacțiunea :) în fața sediului, preț de 45 de minute, așteptându-l pe Șefu, pentru că mi-am uitat cheile de la birou acasă.

Dar e și mâine una din zilele astea, probabil!

Praise the Lord / Pass the ammunition

Pentru cei dintre voi care nu recunosc numele Serj Tankian, vă lămuresc - ex lead-vocals / piano al System of a Down, domnul Serj ne încântă cu un album solo care, deși lansat la sfârșitul anului trecut, abia acum începe să se facă simțit printre ascultătorii genului. Albumul numit sugestiv ”Elect the Dead” debutează cu o piesă grozavă, cu un clip explicit din punctul de vedere al mesajului: Praise the Lord and Pass the Ammunition.
Vă rog să aveți răbdare pentru câteva minute și să îl urmăriți!

Titlu sugestiv

Se trezește la 7:30 a.m., bea o cafea făcută cu o seară în urmă, pentru că nu are timp să o prepare dimineața. Citește 3-4 articole din 2-3 ziare, online, în fugă, fără să rețină nici măcar o idee, măcar noutatea. Dar caută altceva, defapt, în cele 10 minute petrecute în fața calculatorului. Se îmbracă în grabă, își caută cheile înjurând printre dinți, le găsește acolo unde stau dintotdeauna. Dar căuta cu totul altceva, prin coșul ăla de paie ce tronează în bucătărie. Iese din casă cu o țigară aprinsă, inspiră adânc, suficient de adânc cât să-și simtă propriul sânge gonind către mâinile ce-i sunt amortițe. Grăbește pasul către metrou, deși nu se grăbește nicăieri. Știe prea bine că nu-l așteaptă nimeni cu brațele deschise acolo unde vrea să ajungă, știe la fel de bine că lumea nu va ”sta în loc” dacă el întârzie, poate că nici nu vor observa absența lui. Realizează că ascultă o melodie ce-l deprimă pentru că îi amintește de o vară când brațele lui aveau un alt motiv pentru a amorți, ele țineau strâns pe cineva. Schimbă melodia. Alege ceva zgomotos, ceva ce-l va trezi din reverie pentru că a visat prea mult cu ochii deschiși. Nu realizează pe deplin unde este, cât timp merge cu metroul ăla infect, pe care îl urăște, la care chiar renunțase cu ceva vreme în urmă. Dar știe când este momentul să coboare. Rareori își ridică privirea din pământ și atunci o face pentru că trenul trece prin câte o stație luminată. Coboară din metrou, nu știe cât este ceasul, cât timp a trecut de când s-a trezit sau dacă s-a trezit, defapt. Visurile sunt amețitor de puternice și par prea reale, în ultimul timp. Dar nici asta nu-l afectează prea tare. Se împiedică de doua ori, urcând pe scările stației de metrou, trece pe roșu pentru că vede semaforul prea târziu - nici gândul că ar putea fi spulberat de vreo mașină nu-l mișcă... Continuă sperând că, defapt, visează de mai bine de doi ani. Ajunge în birou, își aranjeză câteva hârtii pe masă, citește numărul de e-mail-uri noi însă nu și e-mail-urile, renunță la muzică. Își petrece restul zilei așa cum a făcut și cu celelalte câteva sute, din urmă, deși și-a propus să schimbe ceva. Dar schimbarea, deși simplu de realizat, presupune renunțarea la partea ce-l face să viseze. Pentru o secundă, doar, își imaginează că are vreo 60 de ani și totul are să se termine mai devreme decât mai târziu. Îl consolează gândul ăsta însă îl sperie reflexia ce străbate din monitor. Știe că are douăzeci-și-ceva-peste-cinci. Doar uitându-se la ceas realizează că a străbătut aproape 8 ore, ca prin vis. Pleacă din locul ăla pe care, deși l-ar schimba oricând pentru vara aia, nu îl poate lăsa: îi plătește facturile, îi plătește viața aleasă într-o secundă de nebunie. Drumul până acasă i se pare prea scurt. Pune asta pe seama oboselii. Dar nu e așa. Realizează prea târziu că face ce blamează la alții - comprimă secundele pentru ca acestea să treacă mai repede. Cineva îi spune că nu l-a văzut niciodată zâmbind, deși îl cunoaște de aproape 7 ani. Acceptă tăcut vorbele ce îl deranjează. Acceptă pentru că-i adevărat. Își amintește că a făcut un pariu cu el însuși, și tocmai ce l-a pierdut. Unele zâmbete pot fi și gri, nu-i așa?

Să conduci Lumea!

Au trecut 5 zile de când am ales să zâmbesc mai des, pentru cei care au răbdarea să caute un zâmbet. Și n-am apucat să vă spun de unde vine motivația:
Duminica trecută stăteam pe lânga o cafea amară cu singurul om pe care-l pot numi ”constantă” în a mea, să-i spunem, viață. Alex, omul pe care-l cunosc de când stăteam împreună la coada de la dozatorul TEC :)
Printre câteva gânduri pe care i le împărtășeam, mi-am întors privirea către o promisiune pe care i-am făcut-o când am plecat in Craiova, acum 5 ani, pentru a începe ceea ce noi uram cel mai mult: viața ”aia adevărată”: I-am promis că într-o bună zi, voi conduce Lumea :)
A înțeles precis ce vroiam să afirm, a zâmbit tâmp, așa cum numai lui îi șade bine, și mi-a spus că șansele-s de partea mea.
Pentru asta și pentru multe altele, am regăsit melodia asta:

Bubblewrap

Când ai trimis o scrisoare ultima oară? O SCRISOARE, știi, cu hârtie, stilou, timbru și plic? Crezi că 500Kbytes de text Arial,12, sunt suficienți pentru a te face auzit?

Bubblewrap pentru că îmi amintesc, chiar acum, o scenă dintr-un film de animație în care roboțelul îndrăgostit de roboțică îi dăruiește acesteia un ambalaj cu ”bule”. Cu un gest omenesc. Iar ea, după ce privește atentă acel ambalaj, sparge cu o viteză și precizie mecanică toate bulele.

Kings of Queens

Astăzi am alergat. Nu din rațiuni ce țin de siluetă sau starea de sănătate, ci pentru a găsi o baterie pentru un telefon mobil. După 3 ore de căutări, 12 magazine de profil vizitate în 2 sectoare, 3 baterii de culoare gri - e musai să fie neagră! - am găsit, intr-un final, drăcovenia mult căutată. Am fost atât de fericit încât imi venea să-l pup pe burtosul ăla dubios de la magazinul de accesorii GSM! S-a uitat și omul puțin cruciș la moaca mea ce exprima o victorie...neașteptată! M-a și întrebat: ”Ce te bucuri așa? Oricum, telefonul ăla (cel pentru care am cumpărat bateria, evident) este vechi și destul de prost!” N-am stat să răspund. Asta pentru că mai importantă decât achiziția în sine, este destinația drăciei de 800mAH :)
Am ajuns acasă bucuros, am pus bateria într-o cutie de carton pe care tronează o etichetă ”bricolată” - ”FRAGIL”, precum și o adresă de expediție de prin sud-vestul țării.
Chiar când mă pregăteam să plec către Poștă, sperând să trimit cutia respectivă, ceva mi-a atras atenția: Kings.Of.Queens.S01.HDTV-LoL.torrent :)
Un serial amuzant, un sidcom ca la carte, 25 de minute de amuzament ”casnic”, însă ceva mai mult de-atât, cel puțin pentru mine. Așa că am fost răbdător, am descărcat cele 28 de episoade, am evitat să înjur providerul de net pentru că săptămâna asta sunt totul un zâmbet :), am scris episoadele pe un DVD-R, l-am scris și pe partea LightScribe: Ed, Kings of Queens, Ed!, l-am pus într-o carcasă de plastic și l-am adăugat în cutia de carton ce așteaptă de mai bine de o lună să fie trimisă spre a ei destinație.
Acum mă întreb: oare o să trimit vreodată cutia asta? Și dacă răspunsul este da, oare îmi trebuie un ambalaj mai încăpător? Pentru că amintiri sunt foarte multe :)