We are the angry mob!

Discutand cu frate-miu acum ceva vreme, imi spunea ca este pregatit sa-si paraseasca actualul loc de munca, foarte bine platit si cu o multime de beneficii extra-salariale, pentru a schimba 'atmosfera'. Lucreaza cu oameni, in general persoane cu bani si 'statut', oameni scortosi, fitosi - prea 'plini de ei'. Genul ala de oameni, spunea el, care insista sa-ti arate ca mai presus de valoarea pecuniara a lucrurilor nu exista altceva. Sau cel putin asta cred ei.
Asa ca a ajuns sa poarte tratative cu doi 'manageri' ai unei mari institutii bancare, pentru a obtine un nou job. Se astepta sa gaseasca cam aceleasi caractere, cu aceleasi apucaturi.
A avut o mare surpriza. Mi-a povestit ca 'interviul' a fost, in fapt, o discutie cat se poate de directa, amicala si echidistanta iar cei doi s-au prezentat mai mult decat...comun. Oameni veniti duminica dimineata la sediul bancii din centrul Bucurestiului pentru a intervieva un potential viitor angajat si...doar atat. Imbracati decent, fara sa epateze, cu voce calma, deloc superioara, fara dulcegarii specifice HR-ului neaos, fara intrebari cu dublu-triplu-cvadruplu sens. La obiect si scurt!
A acceptat jobul oferit, chiar in defavoarea unor beneficii ale vechiului job. Asta pentru ca isi dorea sa relationeze cu oameni. Nu cu corporatisti, 'costume', ceasuri de firma si masini negre, luxoase.

Eu nu am ghinionul asta. Atat colegii cat si sefii mei sunt mai apropiati de ceea ce sunt decat de ceea ce fac. Oameni deosebiti. Cu apucaturi ciudate, uneori, insa deloc monotoni.

Si pentru ca the all-mighty Winamp Shuffle mi-a incantat auzul cu o melodie ce se potriveste celor scrise mai sus... well, here it goes: