...la metrou.
Aseară, la Victoriei. Lume căcălău, așteptând metroul spre Universitate. Trei sferturi dintre cei de pe peron cu căștile înfipte în urechi. Mișcări timide din mâna ce atârnă pe lângă corp, bătăi ușoare din piciorul drept, eventual scurte mișcări ale capului. Toată scena asta îmi aduce aminte de un silent disco organizat ca la carte, unde fiecare ascultă fix ce muzică dorește și dansează așa cum îl duce capul. De la manelo-valoare până la Burzum. De la puștiul roșcat, creț, care nu are mai mult de 15 ani până la mama gospodină ce iese din tura 2 și se duce către casă, să gătească și să spele. Cea mai dezorganizată armonie!
Postări
Getting To The Point –
-
Tips for Choosing the Best Dog Chews for your Pet Selecting the right dog
chews is essential for the well-being […]
Acum 2 luni
2 păreri avizate:
Mă simt inclus şi eu pe aici. E adevărat, încă nu am ajuns să mă manifest, asta ţine poate şi de control, dar nu lipseşte player-ul din dotarea cu care plec la drum. Nu suport să mai aud ce aud...
Cred ca toata lumea se regaseste aici. Eu, cel putin, consider player-ul la fel de esential ca tenisii sau bocancii (daca tot a venit toamna). E adevarat, risc sa ma calce masina care s-a saturat sa ma claxoneze, dar macar sunt scutita de inevitabile manele ascultate la mobil sau boom-box (antic cliseu american vazut in Bucuresti luna trecuta - m-am crucit cand am vazut tiganu' cu dublu-casetofon pe umar!). Iar in ceea ce priveste controlul, to hell with it! :) OK, nu facem headbanging in metroul full, dar mie personal imi place sa-mi zumzaie muzica si prin degetele de la picioare...
Trimiteți un comentariu