Batman, Batman...sau Cum sa pierzi 2 ore si 32 de minute din viata

Chiar am vrut sa vad filmul asta. Ca probabil toate celelalte persoane de gen feminin din Multiplexul ala, am vrut sa-l vad pe Heath Ledger. Am vrut sa-i vad ultimul rol si sa-i compar Joker-ul cu cel al lui Jack Nicholson. Am vazut, am comparat - Heath Ledger a reusit sa fie creepier, mi-a placut. Asta este singurul lucru bun pe care pot sa-l scriu despre acest film. Acest incredibil de lung film - Lord of the Rings, cu toate cele 3 parti, nu a parut atat de lung... Ah, si au mai fost vreo cateva efecte mai lucioase.
Prima mea greseala a fost faptul ca am acceptat sa merg la film in Mall. Urasc Mall-urile pentru ca actioneaza ca un magnet pentru cocalari, pitzipoance si restul creaturilor fitzoase. Nu suport aglomeratia, iar miercuri noaptea a fost de nedescris. Am stat la coada la bilete o ora. OK, nu am stat eu personal, dar o ora??? Timpul nu a fost pierdut, am stat la o inghetata si ne-am uitat ca la zoo. Fauna din Mall este impresionanta.
Am intrat la film la 10. Am avut ghinionul sa stau langa un fomist de zile mari. Isi luase o extra-mega-giga punga de floricele, la care a molfait jumate din film. Facea atata zgomot, ca m-a apucat o mica nevroza. Iar cand si-a dat capul pe spate si a ridicat punga batand-o pe fund pentru a scutura si ultima boaba neinflorita de porumb, am clacat si am inceput sa rad cu lacrimi si sughituri. Cand in sfarsit s-a potolit, am putut sa fiu mai atenta la film. Sau macar am incercat. M-a plictisit. Iar Christian Bale m-a enervat cu gura prea stramba pentru masca aia si cu vocea "dura", care nu a reusit decat sa fie ridicola. Michael Keaton a fost mai Batman. Aceste ganduri profunde mi-au fost intrerupte de niste pisi de pe randul din spate care isi explicau una alteia filmul. Batman, da? Nu, fata, n-a murit... Ahhh, uite, e ala! Poate sunt eu prea afurisita, poate una din ele era un pic retardata si nu intelegea. In cazul asta, domnisoarele prestau serviciul de narator, iar eu imi cer scuze pentru prezumtia de prostie.
Oricum, de cand l-au prins pe the bad guy, pana la creditele din final, Frodo ar fi distrus inelul si s-ar fi intors in Comitat de 10 ori. Iar mie mi-a albit parul.

Later edit: Post-ul asta trebuia sa apara saptamana trecuta, dar mi-am permis o mini-vacanta. Nervii si impresiile negative se pastreza bine peste week-end.

Tineretul din ziua de azi

O sa-mi iau un baston, o sa-mi fac parul albastru si o sa mormai molfait in barba. Pentru ca sunt baba. Sunt una din babele alea scoase din sarite de tineretul din ziua de azi. Cine a reusit ieri sa ma faca sa cobor cu o statie inainte de unde aveam nevoie sa ajung? Trei fetite care nu cred ca erau inca la liceu...sau poate erau intr-a 9-a. Cu indulgenta. Ori bausera prea multa cola, ori mancasera prea mult zahar, ca nu aveau stare. Sareau si chitaiau si se faceau ca se arunca in fata metroului (wtf? don't just tease...). Am suspinat adanc si am incercat sa le ignor. Din pacate, nu eram singura si nu aveam castile pe urechi. Asa ca am avut norocul sa aud ce le iesea pe gurita frageda: Fata, ramai tu treaza, ca nu putem sa ne imbatam toate! Eu ma fac pulbere! Da, stiu sunt depasita. Am idei antice de genul du-te la scoala si invata cat sa nu fi cel mai prost din clasa, nu te imbata ca vaca inainte de a stii ecuatiile de gradul I sau comentariul la Miorita si nu te culca cu unu' doar pentru ca te scoate la un film la Multiplex.
Bine ca am coborat din metrou ca ma manca palma sa le ard una peste ceafa.

Tot mai bine-i intre romani

Am remarcat-o de cum a urcat in metrou. Nu avea nimic special, dar era chiar in campul meu vizual. A trecut prin fata mea pentru a ajunge la bara pe care a apucat-o strans. Era de varsta mea. Putin cam prea slaba, putin cam prea fara vlaga. Cearcanele lasau sa se ghiceasca mai mult decat oboseala tipica unei zile de munca. Avea castile pe urechi si cartea in mana. Uneltele cu care, in fiecare zi, inaltam zidul dintre noi si restul lumii.
Cu o miscare usor ezitanta si-a inchis cartea si a bagat-o in geanta. M-am uitat mai bine la ea si am vazut cum i se scurge culoarea din obraji si cum se agata cu incrancenare de bara de metal. O privire aruncata in jur mi-a dezvaluit numai fete reci, nepasatoare. N-o vedeau sau nu le pasa. S-a prabusit. A cazut pe spate, iar sunetul cu care capul ei a lovit podeaua metroului mi-a provocat un nod in stomac. Nimeni nu s-a ridicat, toata lumea se uita la ea si toata lumea avea ceva de comentat, o parere de oferit. M-am ridicat s-o ajut. Am simtit cum mana barbatului din stanga mea imi incercuieste bratul :"Las-o...cine stie ce are..." Mi-am smucit bratul si am incercat s-o ajut. M-am luptat singura cu greutatea ei inerta. Am tarat-o pana la scaunul pe care statusem. Mi-au facut loc sa o asez si am incercat s-o trezim. Palme peste fata si sugestii de apa cu zahar. Cand si-a revenit m-a privit cu ochi-nspaimantati. Am intrebat-o unde merge. Am dus-o pana acasa. Tot drumul am avut in fata ochilor vagonul de metrou si animalele care nici macar nu s-au ridicat de pe scaune cand au vazut prabusindu-se o tanara de 25 de ani.

Nu am fost de fata la aceasta intamplare, ci mi-a fost povestita de o persoana direct implicata, cel mai direct implicata. Am ramas socata de indiferenta bucurestenilor, de lipsa umanitatii. Stiu ca ma plang in fiecare zi de orasul in care traim, dar nu am crezut vreodata ca oamenii sunt in stare sa te priveasca lesinand si sa aiba o singura reactie: sa se fereasca. Nici nu stiu ce sa mai spun...

Amenda cu :)

Dis-de-dimineata, in 27, mi-au picat ochii pe un sticker pe care scria mare si cu rosu ca daca te prinde nenea controloru' fara bilet, scoti 50 lei din buzunar. Nimic nou sub soare, right? Eh, nu! Se pare ca ratb-ul a devenit foarte cul: s-au gandit mintile luminate ca ar trebui sa se exprime pe limbajul tineretului pe calea pierzaniei. Asa ca, pe langa mustrarea subinteleasa au trantit si un emoticon suparat foc, cu broboane de transpiratie a la manga si care vantura un semn rosu inscriptionat STOP. Adica, STOP toparlane! Un' crezi tu ca urci fara belet? Trebuia sa scot pixu' si sa desenez un =)) langa sticker. Dar, pentru ca eu's mai fraiera asa si am si abonament si retineri in fata vandalismului, nu am facut-o. Ma intreb ce e in mintea lor cand scot astfel de porumbei... E mai mult decat evident cei care nu au mai vazut un bilet de cand le cumpara mamica lor nu se vor lasa profund impresionati de un astfel de avertisment. So what's the fucking point? Sa ma faca pe mine sa ma holbez la el in drum spre munca, in cautare de sensuri ascunse? Atunci, felicitarile mele dragi domni de la ratb! Keep up the good work ;) !

Sambata-n metrou

In seara asta am fost placut surprinsa in timpul calatoriei cu metroul. Cat vedeau ochisorii mei obositi, nici un piciorus delicat cu toc sclipicios de pitipoanca, nici o ceafa groasa de cocalar, prinsa-n lant. Si asta pe tot traseul Crangasi - Dristor 2! Sa fi fost toti la nani, pregatindu-se pentru sambata seara? I don't know and I don't care! A fost genial, parca nici nu eram in Bucuresti (aproape). Nu tu aglomeratie, nu tu manea pe telefon, nu tu "Fato, ce bluzita misto mi-am luat din IDM!". Simtul meu estetic n-a mai fost ofensat de ciocate albe cu gaurele, pantaloni transparenti, cu tinte si sclipici pe fund, cercei rotunzi si impletiti, rozuri si movuri briliante, glezne aproape luxate catarate pe 12 cm, sunculite revarsandu-se gingas din maieuri cu 2 numere mai mici, s.a.m.d. Cand am ridicat ochii din carte pentru a-mi imagina cum ar fi sa avem sufletul in afara corpului, am mai vazut 2 persoane citind. Cateva scaune mai la stanga, un tatic isi linistea baietelul din carucior. In partea dreapta era un cuplu insarcinat, ea avea o mana pe burta, capul pe umarul lui si se uita cu curiozitate la mine. Un el cu ochii albastri si-o ea plinuta erau prinsi in tandreturi decente. O doamna visatoare, de varsta a doua, imbracata intr-o rochie hippie tinea strans la piept o sticla de Fanta de 2 litri. O agenta de paza strangea gunoaiele de sub scaune. Iar un tip cu ochii pe jumatate inchisi isi misca capul pe ritmul muzicii din casti. Cam asta a fost bucata mea de metrou in seara asta.
Din pacate, sentimentul de liniste mi-a fost calcat in picioare cand am urcat in 27 si am realizat ca pitzipoancele si cocalarii nu erau in metrou pentru ca erau in tramvai. Traiasca Bucurestiul!

Welcome to the jungle

We got fun 'n' games...
Dar mai mult de atat, avem animale. Animale pe doua picioare, cu animale pe patru picioare, cu paraziti pe... 1, 2, 3 eh, mai multe picioare. Nu-i de ajuns ca Bucurestiul e o jungla din ce in ce mai populata de urangutani indobitociti, dar a ajuns sa fie teritoriul absolut al cainilor vagabonzi. Nu este intentia mea sa-mi exprim ura fata de comunitari, javrele cu coltii ranjiti nu au nici o vina. Fac ceea ce este in natura lor: mananca ce apuca, se bat, isi apara teritoriul (cum sa le explicam ca nu e al lor?) si fac pui. Again and again and again. And again.
Postul asta a pornit de la o scena vazuta de dimineata: vreo 5 dulai aciuati pe langa blocul vecin isi urmau protectoarea, baba singura, adusa de spate si frustrata de viata, intr-o intersectie. Apare intrusul, un amarat de caine cu coada (deja) intre picioare, si incepe distractia. Dulaii se reped in strada dupa potaie, gingii dezvelite, latraturi furibunde, schelalaituri disperate, frane bruste, trafic blocat, lume nervoasa, una bucata eu cu genunchii cam tremurand. Din cauza frigului, evident.
Nu visez noaptea la eutanasierea javrelor (dupa cum am vazut pe un blog dedicat fix acestui aspect al iubitei metropole), dar imi doresc ca idiotii care se declara iubitori de animale si le scot de la ecarisaj pentru a le da drumul inapoi pe strada sa-si dea seama de consecintele actiunilor lor si sa-si asume responsabilitatea pentru animalele alea. Adica, mamaie, vrei sa nu-l faca sapun? Excelent! Ia-l acasa. In casa. Pune-i zgarda si lesa cand il scoti la plimbare, hraneste-l in fiecare zi, vorbeste cu el. Ajuta-l. Nu lasa animalul pe cale sa se salbaticeasca in jungla asta plina de masini si oameni cu piciorul nervos. Nu-l lasa sa-si caute singur de mancare prin gunoaie si sa doarma pe canal cand sunt sub 0 grade afara. Daca vrei sa fi milostiva, fa-o pana la capat. Daca nu esti in stare, mai bine uita-te la o telenovela, stai la o barfa, croseteaza un soson. Iar data viitoare cand vezi la actualitati un reportaj despre eutanasierea cainilor comunitari, gandeste-te la persoanele atacate de-alde bobita, fetita & co., persoane care poate n-ar fi patit nimic daca unii dintre noi ar fi facut ce trebuia.