Leapșa cu 10 melodii.

Se duce către gea și dru!
Pornește Winamp-ul. Încarcă toată muzica în playlistul curent, activează Shuffle, postează primele 10 melodii alese de lăutar-player. Repet: încarcă TOATĂ muzica în playlist! :D

1. Serj Tankian - Baby
2. Arctic Monkeys - Only One Who Knows
3. Nickelback - Saturday Nigh is allright(for fighting)
4. Nirvana - Serve The Servants
5. Brassy - Play Some D
6. Pearl Jam - Even Flow
7. The Cure - A forest
8. Greenday - Chump (live)
9. The Kooks - Gap
10. System of a Down - Inner Vision.

Înainte să pleci...

”Am stat cu bagajele făcute aproape 2 zile, știi? Mă gândeam că o să observi, că o să ai o reacție...umană. Și îmi spuneai că ești prea atent la ceea ce fac, ceea ce spun. Cred că erai beat. Acum e prea târziu să pari preocupat, mă idiotule!
Oricum, sunt prea puține lucruri de spus! Ai reușit să-ți -dozezi- sentimentele, ăă? Ai impresia că sunt o coală de hârtie, crezi că sunt prea maleabilă pentru a rezista presiunilor tale, sau ce? Dacă ești rănit, dacă tot zbieri cât poți de tare că ai nevoie de timp, uite aici! Eoni!
Nuuuuu, nu ai creeat o scenă... Ai coborât din mașină după ce te-ai chinuit 10 minute să parchezi. Ha-ha... Te uitai pe banchetă după rucsacul cu laptop-ul, ți-ai luat și telefonul din torpedou. Mă mir că nu m-ai uitat pe scaunul din dreapta! Mă rog, ești băiat deștept, te duce capul... Înțelegi tu ce vreau, defapt, să spun!
Îți dau un sfat, însă: orientează-te către sud-vest, pornește și rămâi dracului acolo!
Îți repet: am stat cu bagajele făcute aproape 2 zile...”

In plain English

Stupid, stupid - stupid little song! Annoying gay-ish song! Queezy lyrics and Queery vocals! Annoying the living crap out of me! Predictable message, predictable rhymes. But she loves it and i must confess: it leaves me starring into wide-open space when i listen to the stupid chorus:

As long as I'm living
I'll be Waiting
Whenever you need me
I'll be Here

Sleep well Edi :)

Caută, mă, caută...

De 8 zile un dobitoc caută o dobitoacă ce, probabil, ”suge pula în Grigorescu, Cluj” și dă peste blogul meu. Cu scuzele către DeMaio (colegii cablului sunt doar ai tăi :) ), vă rog să luați la cunoștință despre încercările disperate ale individului de a găsi o fecioară dornică prin Cluj.


Ah, tipul cu ”infect area calculatorului” este genial! Îi ofer răspunsul dorit: Calculatorul este infectat de useri ca tine, bă!

Prietenului din Cluj, asta dacă mai ajunge aici cu căutarea lui tâmpită:
NU ȘTIU CINE SUGE PULA ÎN GRIGORESCU CLUJ!!!
NU ȘTIU NICI CINE SAU CE DRACULUI ESTE GRIGORESCU ÎN/DIN CLUJ!

Microsoft și progresul Web 2.0

Web 2.0 este asociat, de cele mai multe ori din necunoștință de cauză, cu fenomenul blogging, hi5 și alte asemenea ”user-created content”. Este adevărat că aceste platforme și servicii au apărut odată cu potențialul dezvoltat de noile tehnologii web și infrastructura IT modernă, însă Web 2.0 presupune mult mai mult de atât, fie și ca metaforă.
Cloud Computing reprezintă un nou concept în industrie, și anume portarea experienței de zi-cu-zi a user-ului în internet, portarea aplicațiilor uzuale într-un mediu web-based, administrarea facilă a acestora și inter-operabilitatea cu aplicațiile vechi, desktop-based. Google Documents este un exemplu bun al puterii Cloud Computing și Web 2.0. Wordpress și Blogger vin alături pentru a întregi cercul user-created / user-uploaded / user edited.
Odată cu Web 2.0, marii jucători pe piața IT și-au spus cuvântul, aruncând către user servicii, soluții și platforme ce ușurează până spre banal orice activitate comună, ce își are finalitatea pe web: de ce să redactezi un document in editorul de text de pe desktop dacă tot îl trimiți prin e-mail? Mai degrabă îl scrii in Google Docs și îl share-uiești cu orice utilizator de google, prin Gears. Cam așa se prezintă metafora Cloud Computing, cel puțin în viziunea Google. Asta pe segmentul consumer, end-user.
Pentru ”băieții mari”, s-au găsit jucători la fel de mari ce au trecut information creation and exchange direct în Web. IBM cu al lor Tivoli și Sphere, spre exemplu. Oracle cu bazele de date publicate prin Web, ca și continuare.
Singurul mare producător de software, tehnologie și soluții ce nu a forțat prea mult portița numită W2.0 a fost... Microsoft. Au avut o tentativa eșuată cu Windows Live, un serviciu spre care prea puțini au migrat, l-au redesenat cu Silverlight, au integrat e-mail, IM, documente, conferințe, audio, video într-o singură platformă însă au fost mușcați de cur de vechia lor problemă: securitatea. Live! a fost și încă este atât de ”găunos” încât până și Bahoi este capabil să-mi citeasca mail-ul de-acolo...
Acum, că tot a început PDC-ul 2008, au anunțat ceea ce comunitatea aștepta de mult: primul Sistem de Operare Cloud Computing, mai degraba un concept, numit Azure.
Azure dorește a fi o platformă cross-browser ce unifică un sistem de operare ”în nor”, prin care utilizatorul va accesa din browserul local, micul lui ”calculator” din internet: documente, filme, muzică, jocuri flash și SilverLight, e-mail, IM, you name it... Totul transparent pentru sistemul de operare de pe calculator însă inter-operabil cu acesta: dacă redactezi un document în Azure, cu un simplu click pe un buton de sincronizare, documentul acela ajunge și pe desktop-ul tău Vista. Proiectul este la început, urmează a fi deslușit în totalitate în cursul următoarelor săptămâni.
M-au făcut curios, recunosc. Pentru că Microsoft se învârte în jurul cozii de mai bine de 7 ani când vine vorba Web 2.0. Și Azure pare a fi un serios pas înainte!

Steaua egal Steluța

Steaua a remizat, 1-1 cu Gloria Buzău. Pe teren propriu, în ”Templu”, așa cum arena Ghencea este alintată de susținători. Am crezut, până astăzi, cum că meciul de marți cu Lyon a fost o veritabilă umilință pentru suporterii steliști și iubitori de fotbal, în general. Însă m-am înșelat.
Am fost egalii unei echipe despre care dobitocul Becali spune: ”nu ne-ar fi făcut probleme dacă vorbeam eu cu jucătorii mei, de-acolo!” Era o idee bună, ciobanule. Poate că ar fi trebuit să vorbești cu jucătorii tăi de la Gloria. Cine știe? Poate reușeam să învingem, la limită, un 1-0 chinuit, scos dintr-un penalty executat de Zapata...
Aștept inspirația lui Dorinel, poate va reuși să creeze un joc tactic, logic și cu rezultate. Dacă, însă, Jiji va insista să-și etaleze talentul de antrenor și acum, sub comanda lui Munti, sunt convins că trecerea lui Munteanu pe la Steaua va fi doar o altă piesă in 14-15 acte, cu final prea cunoscut.

Luptă Steaua! Serios, luptă...

Playlist of the Week

Se întoarce în forță cu următoarele:

1. AC/DC - Stiff Upper Lip
2. The Streets - Everything is Borrowed
3. Serj Tankian - Praise the Lord and Pass the...
4. Rage Against the Machine - Freedom
5. Radiohead - Nude
6. The Prodigy - Narayan
7. Pendulum - Showdown
8. Queens of the Stone Age - The Sky is Falling
9. Muse - City of Delusion
10. S.O.A.D - Psycho

Mișule, după cum bine observi am pus și linkuri către clipuri :)

Iubește-ți aproapele, ucide vecinul!

Rapid, din burtă, Ghid Practic:
”Comunicare” eficientă cu vecinul de palier ce ascultă manele, la supărare, pe noul lui sistem audio tot.1, cu sabafăr de 5000 W PMPO.

Începem:

Necesar materiale:
Amplificator NAD C-372XBE 2 x 150 W@ 8 ohm, continuu.
Difuzoare JBL Master Reference PRO 409A, 3 cai, 3 X 8” Integrated SuperWoofers, 200W RMS maximum Rating
CD-Player: NAD Master M5
Muzică: The Offspring - Rise and Fall, Rage and Grace (2008) cumpărat de la Diverta că nu piratăm!

Metodă:
Reglezi controlul marcat ”Volum” la al treilea sfert din cursă, aproximativ în poziția -6db
Reglezi controlul marcat ”Bass” la aproximativ 90 la sută din cursă
Controlul ”Treble” rămâne la maximul cursei
Switch-ul ”Loudness” dezactivat
Introduci CD-ul in player, selectezi piesa numărul 3, aștepți 1-2 secunde până când LCD-ul fine matrix al player-ului afișează tag-ul piesei, și anume ”You're gonna Go Far, Kid (explicit Lyrics)
Se deschide o doză bere, preferabil Becks, să fim niște domni!

Efect:
Bătăi în țeava caloriferului ce scad în intensitate până spre... nimic, în aproximativ 15 secunde.
Reducerea semnificativa a poluției sonore ce emană din grota animalului de vis-a-vis.
O seară reușită, în care poți să adormi liniștit, fără să iei cunoștință de problemele amoroase ale unui domn pe nume Salam.

Well isn't it ironic?

Nu cred în Zei, chipuri cioplite sau Karma. Tremur, un pic, când aud numele Chuck Norris :) însă credința mea în lucruri mai mari ca mine se oprește cam p-acolo...
Însă există 2-3 zile, în fiecare an, când mă opresc și mă întreb: Dacă exista cineva, ceva, acolo, sus, și veghează... cum dracului se face că și-a îndreptat privirea asupra mea chiar atunci când era pus pe șotii? (ah, n-am mai folosit expresia ”pus pe șotii” de două decenii!)

Lucrurile stau cam așa, în ograda personală, în una din zilele astea:
-pantalonii deschiși la culoare pe care vroiam să-i îmbrac sunt pătați cu Vanish roz, produs de îndepărtat petele.
-dimineața, în duș, observ că șamponul-balsam împotriva căderii părului provoacă, well, you guessed, căderea părului (bine dracului că am de unde)
-moare bateria la mp3 player FIX în dimineața în care decid să iau metroul până la muncă pentru că, evident, nu l-am încărcat de câteva zile, și în loc să-mi încânte auzul Brandon Flowers cu Killerși lui cu tot, mă pune la grea încercare un cocalar pe nume Brandon, ce zace împrăștiat pe scaunul de lângă mine
-stau ca bivolul față cu reacțiunea :) în fața sediului, preț de 45 de minute, așteptându-l pe Șefu, pentru că mi-am uitat cheile de la birou acasă.

Dar e și mâine una din zilele astea, probabil!

Praise the Lord / Pass the ammunition

Pentru cei dintre voi care nu recunosc numele Serj Tankian, vă lămuresc - ex lead-vocals / piano al System of a Down, domnul Serj ne încântă cu un album solo care, deși lansat la sfârșitul anului trecut, abia acum începe să se facă simțit printre ascultătorii genului. Albumul numit sugestiv ”Elect the Dead” debutează cu o piesă grozavă, cu un clip explicit din punctul de vedere al mesajului: Praise the Lord and Pass the Ammunition.
Vă rog să aveți răbdare pentru câteva minute și să îl urmăriți!

Titlu sugestiv

Se trezește la 7:30 a.m., bea o cafea făcută cu o seară în urmă, pentru că nu are timp să o prepare dimineața. Citește 3-4 articole din 2-3 ziare, online, în fugă, fără să rețină nici măcar o idee, măcar noutatea. Dar caută altceva, defapt, în cele 10 minute petrecute în fața calculatorului. Se îmbracă în grabă, își caută cheile înjurând printre dinți, le găsește acolo unde stau dintotdeauna. Dar căuta cu totul altceva, prin coșul ăla de paie ce tronează în bucătărie. Iese din casă cu o țigară aprinsă, inspiră adânc, suficient de adânc cât să-și simtă propriul sânge gonind către mâinile ce-i sunt amortițe. Grăbește pasul către metrou, deși nu se grăbește nicăieri. Știe prea bine că nu-l așteaptă nimeni cu brațele deschise acolo unde vrea să ajungă, știe la fel de bine că lumea nu va ”sta în loc” dacă el întârzie, poate că nici nu vor observa absența lui. Realizează că ascultă o melodie ce-l deprimă pentru că îi amintește de o vară când brațele lui aveau un alt motiv pentru a amorți, ele țineau strâns pe cineva. Schimbă melodia. Alege ceva zgomotos, ceva ce-l va trezi din reverie pentru că a visat prea mult cu ochii deschiși. Nu realizează pe deplin unde este, cât timp merge cu metroul ăla infect, pe care îl urăște, la care chiar renunțase cu ceva vreme în urmă. Dar știe când este momentul să coboare. Rareori își ridică privirea din pământ și atunci o face pentru că trenul trece prin câte o stație luminată. Coboară din metrou, nu știe cât este ceasul, cât timp a trecut de când s-a trezit sau dacă s-a trezit, defapt. Visurile sunt amețitor de puternice și par prea reale, în ultimul timp. Dar nici asta nu-l afectează prea tare. Se împiedică de doua ori, urcând pe scările stației de metrou, trece pe roșu pentru că vede semaforul prea târziu - nici gândul că ar putea fi spulberat de vreo mașină nu-l mișcă... Continuă sperând că, defapt, visează de mai bine de doi ani. Ajunge în birou, își aranjeză câteva hârtii pe masă, citește numărul de e-mail-uri noi însă nu și e-mail-urile, renunță la muzică. Își petrece restul zilei așa cum a făcut și cu celelalte câteva sute, din urmă, deși și-a propus să schimbe ceva. Dar schimbarea, deși simplu de realizat, presupune renunțarea la partea ce-l face să viseze. Pentru o secundă, doar, își imaginează că are vreo 60 de ani și totul are să se termine mai devreme decât mai târziu. Îl consolează gândul ăsta însă îl sperie reflexia ce străbate din monitor. Știe că are douăzeci-și-ceva-peste-cinci. Doar uitându-se la ceas realizează că a străbătut aproape 8 ore, ca prin vis. Pleacă din locul ăla pe care, deși l-ar schimba oricând pentru vara aia, nu îl poate lăsa: îi plătește facturile, îi plătește viața aleasă într-o secundă de nebunie. Drumul până acasă i se pare prea scurt. Pune asta pe seama oboselii. Dar nu e așa. Realizează prea târziu că face ce blamează la alții - comprimă secundele pentru ca acestea să treacă mai repede. Cineva îi spune că nu l-a văzut niciodată zâmbind, deși îl cunoaște de aproape 7 ani. Acceptă tăcut vorbele ce îl deranjează. Acceptă pentru că-i adevărat. Își amintește că a făcut un pariu cu el însuși, și tocmai ce l-a pierdut. Unele zâmbete pot fi și gri, nu-i așa?

Să conduci Lumea!

Au trecut 5 zile de când am ales să zâmbesc mai des, pentru cei care au răbdarea să caute un zâmbet. Și n-am apucat să vă spun de unde vine motivația:
Duminica trecută stăteam pe lânga o cafea amară cu singurul om pe care-l pot numi ”constantă” în a mea, să-i spunem, viață. Alex, omul pe care-l cunosc de când stăteam împreună la coada de la dozatorul TEC :)
Printre câteva gânduri pe care i le împărtășeam, mi-am întors privirea către o promisiune pe care i-am făcut-o când am plecat in Craiova, acum 5 ani, pentru a începe ceea ce noi uram cel mai mult: viața ”aia adevărată”: I-am promis că într-o bună zi, voi conduce Lumea :)
A înțeles precis ce vroiam să afirm, a zâmbit tâmp, așa cum numai lui îi șade bine, și mi-a spus că șansele-s de partea mea.
Pentru asta și pentru multe altele, am regăsit melodia asta:

Bubblewrap

Când ai trimis o scrisoare ultima oară? O SCRISOARE, știi, cu hârtie, stilou, timbru și plic? Crezi că 500Kbytes de text Arial,12, sunt suficienți pentru a te face auzit?

Bubblewrap pentru că îmi amintesc, chiar acum, o scenă dintr-un film de animație în care roboțelul îndrăgostit de roboțică îi dăruiește acesteia un ambalaj cu ”bule”. Cu un gest omenesc. Iar ea, după ce privește atentă acel ambalaj, sparge cu o viteză și precizie mecanică toate bulele.

Kings of Queens

Astăzi am alergat. Nu din rațiuni ce țin de siluetă sau starea de sănătate, ci pentru a găsi o baterie pentru un telefon mobil. După 3 ore de căutări, 12 magazine de profil vizitate în 2 sectoare, 3 baterii de culoare gri - e musai să fie neagră! - am găsit, intr-un final, drăcovenia mult căutată. Am fost atât de fericit încât imi venea să-l pup pe burtosul ăla dubios de la magazinul de accesorii GSM! S-a uitat și omul puțin cruciș la moaca mea ce exprima o victorie...neașteptată! M-a și întrebat: ”Ce te bucuri așa? Oricum, telefonul ăla (cel pentru care am cumpărat bateria, evident) este vechi și destul de prost!” N-am stat să răspund. Asta pentru că mai importantă decât achiziția în sine, este destinația drăciei de 800mAH :)
Am ajuns acasă bucuros, am pus bateria într-o cutie de carton pe care tronează o etichetă ”bricolată” - ”FRAGIL”, precum și o adresă de expediție de prin sud-vestul țării.
Chiar când mă pregăteam să plec către Poștă, sperând să trimit cutia respectivă, ceva mi-a atras atenția: Kings.Of.Queens.S01.HDTV-LoL.torrent :)
Un serial amuzant, un sidcom ca la carte, 25 de minute de amuzament ”casnic”, însă ceva mai mult de-atât, cel puțin pentru mine. Așa că am fost răbdător, am descărcat cele 28 de episoade, am evitat să înjur providerul de net pentru că săptămâna asta sunt totul un zâmbet :), am scris episoadele pe un DVD-R, l-am scris și pe partea LightScribe: Ed, Kings of Queens, Ed!, l-am pus într-o carcasă de plastic și l-am adăugat în cutia de carton ce așteaptă de mai bine de o lună să fie trimisă spre a ei destinație.
Acum mă întreb: oare o să trimit vreodată cutia asta? Și dacă răspunsul este da, oare îmi trebuie un ambalaj mai încăpător? Pentru că amintiri sunt foarte multe :)

Cafeaua veche

Acum aproape 5 ani descopeream un mic bar, într-un subsol, prin Craiova. Îmi amintesc că a fost o veritabilă revelație! În orașul ăla plin de zgomote deloc plăcute, atmosferă de talcioc și manele până la epuizare, să descopăr Art a fost o briză foarte răcoroasă într-un anotimp groaznic de cald.
Avea ceva din chic-ul localurilor pariziene, un pic din atmosfera nou-găsitului stil urban, bucureștean și... nu în ultimul rând, cafea făcută ”ca la mă-sa acasă” - la ibric, cu eficiență, adică același zaț era fiert de câte ori necesar :)
Dar nu îmi lipsea nimic. Coboram scările în spirală, de pe strada din buricul tîrgului, plină de țigănci-ursitoare și prezicătoare, în micul meu colț de paradis. Mă întâmpinau de fiecare dată David Gray, Coldplay, U2, iar în zilele reci ale iernii, beam cafeaua și un grog din partea casei :) pe acordurile lui Baniciu și compania. Mirosea a tămâie din cauza bețișoarelor parfumate ce ardeaua la tot locul, între pereții din cărămidă roșie. Am ajuns să și ”adoptez” o parte din bețișoarele alea, la insistențele unei fete, care, la început doar îmi ținea companie în aventurile bahice prin Art, ulterior aproape-mi devenea soție :)
Timpul a trecut, bețigașele mele parfumate s-au stins de mult, însă astăzi, întorcându-mă pe jos către casă, am intrat într-un local, undeva pe o străduță perpendiculară pe Berzei, înspre Gară. Am coborât trepte în spirală, am auzit U2-With or without You, am băut și o cafea cu zaț amar - pentru că așa am comandat-o, mi-am amintit lucrurile astea și am plecat fericit, sau cel puțin zâmbind.
Pentru gea: după un an, poate doi, poate chiar cinci, nimeni nu vrea să reintre în jocul cuvintelor ce-au fost. Însă nimeni nu spune că n-ai voie să profiți, un pic, de partea ta din joc! :)

Doar zâmbete pentru o săptămână!

7 zile cu atitudine pozitivă, îmi spune cineva, din spatele scaunului! Și are dreptate.
Am ales să reduc la tăcere griul din grimasele mele și să le transform, astfel, în zâmbete veritabile!
Am ales să deschid ochii, așa cum toți cei dragi m-au sfătuit, să las stafiile pe băncile părăsite și să merg mai departe cu muzică în cap și un pic de căldură în privire.
7 zile voi scrie despre ceea ce mă motivează să mă ridic din pat, nu despre ceea ce mă face să-mi doresc să nu mă fi trezit! O să înșir aici, pe hârtie virtuală, tot ce mă face să zâmbesc. Poate o să vă regasiți, poate o să și apreciați!

Let the good writing-times roll!

Pe carari prea cunoscute...

...am ajuns, pentru a mia oara ad-literam, in Craiova. Din ratiuni mai degraba personale decat profesionale.
Acum vreo 2-3 ani, imi imaginam ca nu am sa plec vreodata. Ajunsesem la un calm. Un moment de respiro prelungit, unde totul se aseza in fata mea, precum frimiturile de paine in spatele lui Alice, asa cum doream, asa cum speram ca viata este data sa fie. Devenisem unul cu ea, devenisem unul cu orasul asta, de multe ori idilic, de si mai multe ori desprins dintr-un scenariu morbid.
Stiam strazile, stiam 'mersul', regaseam tempo-ul si mergeam intotdeauna pe drumul cel mai frumos, nu pe cel mai scurt. A fost o perioada a vietii unde timpul nu insemna nici pe-aproape din ceea ce inseamna acum. Insa ca in orice poveste care asteapta un happy-ending, acolo, sub clar de luna sau in valvataia soarelui, soarta mi-a aratat ca in oranduirea asta a Universului, doar 2 lucruri sunt constante: entropia si legile lui Murphy.
Asa ca am plecat, am intors spatele, mi-am luat pisicile cenusii intr-un cos de bambus, am urcat in acceleratul care, de cele mai multe ori, ma indeparta pentru cateva clipe, doar, de orasul meu, si nu m-am mai intors. Am ales sa conving, sa devin, sa fiu, sa invat, sa cumpar si sa platesc. O viata de mogul in propriul apartament :) ...m-am mutat, pentru a nu-stiu-cata-oara, in Bucuresti.
In seara asta, refacand intr-un taxi un traseu pe care il cunosc mai bine decat imi cunosc biroul de la serviciu, poate fara sa pot controla insa cu siguranta dorind asta, am stiut sa arunc o lacrima.
Poate maine o sa ma plimb prin parc. Poate maine o sa ma plimb prin parc.

Vrei sa trimiti un e-mail?

...trebuie sa urmaresti linia continua fara sa te impiedici :)
Cam asa se traduce ultima initiativa a celor de la Google. Conform unui comunicat recent, utilizatorii GMail au posibilitatea de a apela la un filtru de...sobrietate pentru a confirma trimiterea unui e-mail in momente de...ahem... rascruce. Cum functioneaza?
Simplu: Activezi optiunea pe contul tau iar la urmatorul e-mail trimis, inainte ca SMTP Relay-ul (geek talk pt. serveru' ce iti proceseaza cererea de trimitere a mail-ului) sa iti trimita mailul, trebuie sa rezolvi cateva calcule matematice simple: adunari nu numere mai mari de 100, inmultiri cu numere mici etc. Smecheria din spatele appletului asta este urmatoare: daca esti mort de treaz, a se citi beat muci, ranga, druga, terminat, dus cu pluta, orizontal involuntar, cum vrei sa-i zici, nu prea mai esti instare sa faci calcule matematice elementare. Asa ca mailul ala ce l-ai putea regreta a doua zi, ramane in Outbox :) Stiti voi, mailul catre fosta, fostul, seful, sefa, colegu' de facultate etc.

M-a amuzat teribil initiativa astora, a fost total neasteptata si la fel de binevenita. Eu o sa folosesc cu mare incredere optiunea asta pentru ca nu o singura data am trimis mail-uri pe care le-am regretat cu tot sufletelul meu de alcoolic mic :)
Mailurile astea, de obicei porneau din laptopul meu pe la 3-4 a.m., cand ma intorceam pe 6 carari din cine stie ce bodega de urbani uber-cool. Si sunau cam asa:

'From: ioan...@gmail.com'
To: ea@providerul_ei_de_email.tld
Subject: nu arunca lapotpul cand citestii malul astaa. nu e caculatoru de vina

Body:
poate o sa rgret maine faptulc a acum, la 4 dimineata (si apropo, e o dimineata frte furmoasa... dar nu prea calada) stau ca boul lovit de poatra cea nou...9...noua si incerc sami adun gandurile imprastiatte prin 4 sectoaxre, 10 stcle si 2 taxiiuri. Dar mie, mie imi este dor de tine. Defapt mi-e dor de mine. Ca atunci cnd am plecat, am lasat 150% din mine acolo,langa tne. Suna prea siropops dar tasta delete este prea departe de degetul meiu.
Baaai... ma vbreau innapoi. acum, daca vrei sa vii si tu, ca bonus, eu te astept. ca timp am... uite, maine e sambata si n-am nimic de fact. as putea sa te astept.

Noapte buna.Defapt, o dimineata buna ca to o sa citest asta pe la 10-11, cand te trzesti.
Te iubesc?
Edi.'

Cu aproximatia de rigoare, am citat cu ceva retineri un mail ce zace si acum in Sent Items :)

Astept, inca, un fel de raspuns...

...pentru ca ai evitat sa transformi in fapte cele 500 de cuvinte, cele 500 de telefoane, cele 500 de minute pierdute sau, de ce nu, castigate. Spune-mi: au ramas urme mai adanci decat tu poti masca?

Rasa umana a incetat sa evolueze...

...ameninta Evenimentul Zilei, care citeaza un articol dintr-o publicatie britanica.
Socant. Ravasitor. Groaznic.
Scenariu: peste 40.000, Vasile, un lucrator la MAPN, inghetat intr-un experiment strict-secret (inchis in camera frigorifica de la protocol, din greseala) se trezeste buimac de cap intr-un subsol din ceea ce a fost Colentina. Scoate capu' in strada, ma rog, ceea ce a fost, odata, strada. Se uita tamp in jurul sau... nimic cunoscut! Se scarpina dupa ceafa, trage o flegma pe caldaram... Trage si o basina, daca tot a tinut-o latenta mai bine de 40 de milenii...
Vede un afis, cum n-a mai vazut neam de neamu' lui de la maimuta pana la Pentium 8. Ca o hartie, da' nu e hartie, ca se misca artistii pe ea! Textul reclamei este cat se poate de sugestiv: "Miss Piranda 40034! Valoare, Arfe Intergalactice, Haine Sukare care a speriat Galaxia Andromeda! Toate este aici, la miss Piranda! O sa canta: Adevaratu' urmas a lu Adrian 'Hermes' minune, Guta Galacticu', Vali 'Gaura Neagra' Vijelie, Florin 'Imblanzitoru' de Alieni' Salam! Beletul e 30 de euroi-klingonieni, la reducere pentru printzese si gratis pentru puradei! Hai ceaules praleo!"
Vasile incepe sa se simta mai bine, oarecum familiarizat cu decorul... Nu prea a inteles el care e treaba cu 40034, euro-kligonii, Imblanzitorul de Alieni sau Andromeda, aia, dar macar recunoaste manifestarea.
Face vreo 3 pasi in stanga, sa se uite si ochiu' lui dea'lungu' drumului si inainte sa apuce sa traga o flegma de cocalar veritabil, este facut pulbere de ceea ce seamana a masina zburatoare, din care se aude o muzica ciudata: un ritm dracesc, violent, presarat de sunete ascutite si vibratii ciudate, iar deasupra amalgamului asta de zgomote, o voce ragusita: "Moareeeeeeeeeee dusmaniiiiiiiiiiiiiii".

Evidenta inspiratie se duce catre Idiocracy (2006).

3 a.m.

Ti-e frig, Ed?
Nu, Edi, cred ca sunt racita...
Pai iti tot spun de vreo 2 saptamani sa te imbraci mai gros!
Crezi Edi, crezi?
...cred Edi, cred!
De ce nu pot sa dorm atunci cand tu esti plecat? Adica, dorm, dar adorm greu si simt ca nu ma odihnesc deloc...
'cause i'm all warm, fuzzy and fluffy hone, that's why!
Edi, du-te dracului!
...
Edi, opreste centrala aia! am impresia ca sunt 50 de grade aici!
Pai nu ti-era frig? D-aia am pornit-o!
Da, dar acum mi-e cald!
Bine Ed, ma duc sa o opresc... Uff, cate nu fac eu pentru tine!
Faci pe dracu'!
Edi, vrei sa bem cafeaua in Art, maine?
Vreau Edi, vreau!
Ok then! n-am mai facut asta de mult, o sa fie, asa, o mica intoarcere in timp, nu crezi?
Stii doar ca acolo ne-am petrecut poate cele mai frumoase clipe!
Ed, nu au fost 'clipe'... Eu unul le retraiesc ca fiind ani intregi!
Ok Edi, enough chit-chat... hai sa dormim... intotdeauna vorbesti prea mult!
Stiu matza, stiu... Hai sa dormim, e 3 dimineata!
Te iubesc, Edi!
Crezi?
...

Kaiser Chiefs!