Hubba s-a mutat!

În plină criză mondială, blogul ăstuia s-a mutat! (da, reflexivul este intenționat, blogul este posedat așa că s-a mutat. S-a încălțat, a adunat 2-3 perechi de șosete și un chilot curat după care a plecat spre noua casă)

Vorbim, publicăm, comentăm, înjurăm, îl înjurăm (pe supervarby și supermă-sa) la

http://www.zambetegri.com

Vă mulțumesc!
Multă apreciere din partea blogului meu posedat.

Nu știu ce-am fost...

Îmi privesc chipul în oglindă și număr câteva fire de păr alb, o cearcănă și rictusul prea-iubit. Dincolo de sticlă și argint îmi regăsesc geamănul. Mă întreabă cum mi-am schimbat viața și nu pot să-i răspund decât cu o întrebare: Oare am schimbat vieți?
Nu știu decât că îmi doresc să ajung să-mi povestesc tinerețea...
Când dracului au trecut 26 de ani, mă întreabă propria reflexie și îngheț. Perplex. Nu știu ce-am fost. Știu doar că o să-mi plimb demonii pe străzi, în seara asta. Mai am de scris câteva rânduri după care voi pleca către dracului știe ce salvare, ce lumină ciudată. Mă voi plimba bezmetic și voi asculta.
Vă rog, urați-mi! Împlinesc 26 de ani, chiar în noaptea asta, și îmi doresc urări. Doresc mai mult decât o reflexie în oglindă!

*Tu vei știi ce e de făcut. Ai trăit mai multe zile de 16 ianuarie fără mine decât cu mine. Și din păcate, am reușit să-ți schimb viața.

Romanian Culture | Manele

Uncycolpedia, The Content-Free Encyclopedia propune un tutorial despre valoare și talent, aici. În categoria Romanian Culture subcategoria Highly Vandalised Pages băieții ne ajută cu un scurt ghid, în 6 pași pentru a ajunge manelist. Vă las cu link-ul de mai sus și următorul fragment, esențial pentru începători:


”Pick a cool name:
(also known as "bashtanu", or "shmenaru", or "baronu", or "cretinu", or "la platane") (Elvis, Ailenei, Bica Danila, Vali Nebunu' (Crazy Vali), Anelka Balauru' Fermecat (Anelka the Enchanted Dragon), Gigi Fermecătoru' (Gigi The Charming One), Englezu de fier (The Iron Englishman), Chipeşu Moineştiului (The Beauty of Moineşti), Florin Salam (Flowers in Salami), Florinel Fisu' - cu Soia (His Son - with Soy), Ion Fasole (John Beans - not to be confused with Jim Beam), Bibi Macaroană (Bibi Maccaroni), Copilul Minune (Wonder Boy) also called Adiţă Avortu' Merveioz Minune, Barbosu DelaVrancea, Mihai Canal (Mycanalization), Ciupanezu, Danny Merţan (Danny Mercedes), Gigi Oaie (Gigi Sheep), Florin Fermecătorul (Florin the Enchanter), Slick Unsurosu' (Slicky Slick), Efes, Adonis din Carpaţi (Idolu' Femeilor), Titel Vocalistu' Nr. 1, Maria-Dolores de la Satu Mare, Caisa Fermecatorul (Enchanted Apricot), Sandu Ciorbă, Gigi Talent, Gigi Sabie (Gigi Sword), Petre Tate (Petre Tits), Fane Patent (Stevie Tongs), Sile cu Gâtu' de Aur (Sile with the Golden Neck), Ricky de la Ciorogârla, Jean-Balauru' cu vocea-n flăcări (Jean-Dragon with the Voice on Flames), Sorin Necunoscutu (Sorin The Unknown One) Nicuşor Jeleu, Vasile Trotinetă (Vasile Pedal-Scooter), Esmeralda Papuc (The Emerald Slipper), Băiatu de aur (Golden Boy), Leonardo Africanu' (Leonardoafro), Minotaura del Monta, Alexiei Artistu' Nemărginit (Alexiei the Boundless Artist), Izabela de la Focşani, Cerumel Gherasim, Florin Purice (Florin the Cutaneous Parasite), Gabi Şuncă, Guţă Puţă de Maimută, Florin Salam Barbos, Regele Sexului (The King of Sex),Gigi Carnat(Gigi Sausage), Ionel Copilu de Tabla, Alex Mafiotu, Fane Barosanu de la Ploiesti, Liviu Gigalaul, Stefanel Artistu de aur,Lionel de la Craiova, Baby Minune(Baby Wonder),etc) --> to offer just a small contribution of suggestions...”

Să aveți o zi bună!

La împachetări cu nămol, mulțumim Elena!

Hoitnews îmi zgârie retina matinal cu o deosebită știre: ”Ministrul turismului, Elena Udrea, isi propune ca prioritate promovarea turismului balnear din Romania si spune ca Bucurestiul poate fi transformat intr-o destinatie de turism cu profil balnear.”

Lenuș spune că Bucureștiul stă pe un izvor de apă tremală, lucru neștiut până acum, descoperit chiar de ea în plimbările din campanie prin Dr. Taberei. A stat fumeia ce a stat, a pus pe hârtie, s-a mai uitat împrejur, a dat un telefon-două la RADET să se asigure că-i izvor termal ăla de la Moghioroși și nu vreo canalizare înfundată și s-a pus pe treabă! Vrea să facă stațiune balneară în Capitală!

Lenuș, te învață Hubba care-i mersul: apa caldă ce țîșnește din asfalt prin mijlocul urbei vine de la țeava ApaNova, mamă... Nu e izvor de apă termală, cel puțin nu așa cum ai văzut mătăluță pe Discovery! E doar o conductă spartă. Corect, unii Bucureștei alintă acest fenomen deloc natural: Ole Faithfull, îi zic, pentru că are ceva din apucăturile originalului, de la America: erupe cu precizie iarna, fix atunci când ar trebui să ajungă în apartamentul amărâților din Sectorul 6, nu în mijlocul străzii. Iarăși, ideea de a face turism într-un oraș cu 3 milioane de locuitori este ceva mai tâmpă decât ideea de a face politică cu decolteu! Nu de alta dar primul sezon turistic va fi și ultimul, după ce vizitatorii vor fi făcuți la buzunare de ghizii din 41, de aurolacii de la Gară, de jandarmii din Ghencea și mulți asemenea. Ce-ți propun: dacă tot îți faci de cap și pui osul la valorificarea resurselor subterane ale capitalei, bagă mamă un circuit turistic prin canalizare, cu opriri la fiecare specie de aurolac întâlnită. După care trimite turistul pe noua magistrală de metrou, aia la care s-a muncit 19 ani, deși tunelul era săpat de Ceaușescu. Un final deosebit este un traseu prin cluburile de noapte ”de la beci”, recomand cu căldură Expirat, Fire și Club A. Orice Romică de la Pucioasa se va simți ca acasă în oricare dintre locurile astea...

Hai noroc Lenuș, baftă multă cu mandatul și pentru viitor, cât mai multe explorări subterane, fată...

Briză de libertate...

Citesc la omul cu capsa pusă despre numirea lui Ardelean în fruntea unui serviciu special și anume Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, DGIPI sau fosta doi și-un sfert, UM0215, din popor... Să vă citez din Misiunea DGIPI, așa cum apare pe al lor site: ”Directia Generala de Informatii si Protectie Interna are o cultura organizaţionala bine conturata, cu niveluri ridicate de exigenta, precum si standarde profesionale si de integritate riguros proiectate.”
Pentru cei ce-am prins un răsărit de soare cu cravata roșie la gât, ăștia ce reușeam să deslușim câte ceva din spectacolul din decembrie 1989, numirile unor foști securiști la cârma unui serviciu de securitate nu mai surprinde. Ne-am scăldat în aceleași ape reci și pline de relicve bătrâne precum epava din Vamă mai bine de 20 de ani, și acum, în ultimul ceas, a venit vremea să concluzionăm: Ei sunt oamenii fără metodă, fără filosofie și fără rațiune democratică. Ei conduc informația, așa cum ajunge la factorul de decizie. Și, evident, o vor măsura după propriile puteri înainte de a raporta. Pentru că asta au făcut toată viața: au hotărât starea națiunii. Ei sunt cei care ți-o dau la ficați până nu mai poți respira, ei sunt cei ce folosesc metode probate și lucrate timp de 50 de ani, pentru a-ți scoate dintre concepte orice judecată corectă. Dinozaurii ăști uitați de lume la cârma celor mai sensibile mecanisme ale statului democratic fac și dreg de așa natură încat briza aia de libertate pe care tot o resimțim prin nări de douăzeci de ani să devină miros de bălegar, să ajungă aer insuportabil! Hulim corupția, aruncăm bani, impozite în campanii împotriva corupției iar mecanismul ce o controlează și !reglementează! rămâne în mâna DGIPI-ului, a lui Tătuca, a acoliților acestuia. 50 de ani de școală sovietică, jumătate de veac pentru Marx - domnul din Prusia ce a hotărât cum că suntem toți o apă și-un pământ - se reflectă în determinarea cu care ei se agață de necesitatea unor astfel de structuri.
Crezi că intimitatea-ți valorează ceva, orice? Te înșeli, prietene... Dobitocul, Tătuca și brelocurile acestora din conducearea Serviciilor știu pe cine fuți, sunt la curent cu naveta ta până la muncă chiar și cu felul în care ai sărbătorit revelionul. Pentru că ei pot, pentru că noi le lăsăm mână liberă. În final, revoluția din 89 a fost doar un laitmotiv pentru libertatea de a asculta MTV, a îngrășa copilul la McDonalds și a conduce și alte mașini decât Lada, Volga și Dacia. Argumentația esențială a statului democratic și liber, și anume libertatea de a alege și a fi ales ne-a fost, este și va fi îngrădită pe vecie de rechinii mai sus numiți!
Ce crezi? Este doar o teorie conspiraționistă sau am atins o coardă deloc sensibilă?

Jack Sparrow 0110101010...

Sunt un om groaznic. De căcat! Piratez conținut în draci: muzică, filme, software, orice. Astea doar în format high-definition. Nici nu mă mai uit la un mp3 dacă nu găsesc flac-urile corespondente. Același lucru și pentru video: xvid? nu nene, BluRay rip, în cel mai rău caz 720p deși am o afinitate desoebită pentru 1080p! Nu că piratarea conținutului capătă ceva valențe morale atunci când descarci HouseMD xvid sau Interpol .mp3/.wma. Nu, e la fel de rău. Ieri mă uitam pe niște loguri de pe la muncă, curios fiind să văd ce trafic am făcut în ultimele luni pe tracker-ul de torrente preferat: 87 TerraBytes doar de la IP-ul meu. Ajutat și de căcălău stocare și bandă de net fără număr, am descărcat aproape 30.000 GBytes de muzică/filme/software și am trimis către comunitate aproape 60.000 GBytes. Așadar, sunt un om groaznic!
Așa că, plan nou: începând de astăzi o să fiu mai corect, voi cumpăra muzica preferată de la magazin. Pentru că oferta este bună, găsesc ceea ce vreau la prețuri modice, de la 9 RON/CD până la 50RON/disc. Încep cu muzica și voi continua cu filmele la cinematograf, acolo, cu oligofrenii și primatele venite la agățat, cu pipițele venite la mall, cu dobitocii ce molfăie la un BigMac în timpul spectacolului.
No more Jack Sparrow! Respectăm autorii, au și ei copii, rate și familie! Se mai bagă cineva? :)

Hubba vs. Dru

Din când în când o să postez și aici... numai când are treabă și-l și interesează pe Hubba...

(mulțumiri lui k3teo pentru mesajul de mai jos)

”These are from a book called Disorder in the American Courts, and are things people actually said in court, word for word, taken down and now published by court reporters that had the torment of staying calm while these exchanges were actually taking place.

ATTORNEY: Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he doesn't know about it until the next morning?
WITNESS: Did you actually pass the bar exam?

ATTORNEY: Doctor, how many of your autopsies have you performed on dead people?
WITNESS: All of them. The live ones put up too much of a fight.

ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body?
WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m.
ATTORNEY: And Mr. Denton was dead at the time?
WITNESS: If not, he was by the time I finished.

ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for blood pressure?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for breathing?
WITNESS: No.
ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy?
WITNESS: No.
ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor?
WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar.
ATTORNEY: I see, but could the patient have still been alive, nevertheless?
WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law.”

*scris de Dru

Să trăiască!

1. IndieFeed-ul free de pe Zune Marketplace
2. John Malkovich
3. John Apostolul
4. Ioana, Ionela și asemenea
5. Ion Iliescu (în mină, cu ortacii săi)
6. Ionuț, un fost coleg din școala generală cu care n-am mai vorbit de 10 ani
7. Ioan, Ion, Ionuț, Ionică și ca ei...
8. Eu

Hai, la mulți ani!

În groapă

Nu sunt documentat așa că nu pot spune precis dacă te naști claustrofob sau dobândești fobia odată cu vârsta înaintată. Dar mă liniștește faptul că sunt imun! Eu nu sunt claustrofob și departe de mine gândul de a mă lăsa pradă bolii ăsteia! De ce? Dorm într-o cameră de 12 mp, călătoresc des cu metroul, câteodată ore bune zilnic, într-un spațiu de 60-70 cm pătrați, biroul în care-mi fac veacul este și el relativ mic, cu jaluzele întotdeauna închise. Petrec timpul (oarecum) liber în spații de cel mult 100mp, alături de cel puțin 300 de persoane, atunci când nu sunt la serviciu sau nu socializez am adânc înfipte în urechi varii perechi de căști audio, mai bine de trei sferturi din garderoba personală încape într-un dulap ”Ikea Okami” :) 180*50*50 cm, scrumiera în care-mi sting gândurile este, în esență, un...dop, holul pe care-l străbat atunci când ies din casă este lung și strâmt și, pe deasupra, nu e nici măcar luminat. Singura ”fotografie” unde pot spune că ”dau” bine este un square 800x600 pixeli negru. Și mă desfășor în nano-universul meu cu toți cei 184cm înălțime. Așadar sunt la adăpost! Claustrofobie, in your face bitch! In your Face!

*Celui ce a călătorit 2 stații pe ale mele ghete în metrou, azi-dimineață, pe la 9:30, de la Iancului la Dristor 2: Stimabile, dacă cineva acolo, sus, mă iubește, poate vei citi aici: Îți mulțumesc pentru presa de 80kg improvizată! Chiar aveam nevoie de un dobitoc precum tine, să-mi șadă agale peste picioare, precum proverbialul bou în fața prea-măritei porți, preț de 8-9 minute! Deasemenea îți invidiez măiestria cu care ai ignorat situația și neplăcerile provocate: vorbeai la telefon cu prietena/soția/zdreanța. Ingenios! Pentru viitor, stai liniștit! Sunt pregătit pentru a levita! Morții tăi de oligofren...

Găina solitară

În seara de Revelion am fost din Ceamurlia mulțumită lui Dru care mi-a împrumutat tricoul... Am petrecut seara magică :) în compania a 250 de persoane dintre care vreo 10 cunoscuți, băieți și fete de treabă, cu talent și valoare. Restul, în mare parte, uber-cooli d-ăștia, 5 la zece mii, băieți cu biznisuri, haine smart-casual, cravată și Converse în picioare. Preferații mei. Dacă-i puteam schimba cu 200 de cocalari de la Vanghelion o făceam cu conștiința împăcată. Dar deh, astea au fost condițiile iar condiția mea de lucrător pe plantația marelui alb nu-mi permite manifestări anti-sociale. Așadar, avem 200 de fițoși și fițoase, cu nasul în tavan, cu muzica lor specifică, știți voi, dub-step, funk etc. și doi indivizi beți, unul din Ceamurlia așa cum și poza de mai jos atestă, iar celălalt brusc trezit Plastic Man. Cel puțin așa decreta tricoul său... discret. Hai să cădem de acord că ne potriveam precum proverbiala nucă în neprimitorul perete. Avem deasemenea 200 de tăntălăi cu apucături de gentlemani și ladies în contrast puternic cu manifestările...din topor ce-mi sunt specifice. Ce a ieșit din amalgamul ăsta?
1. 10 pipițe ce au dorit poză cu maimuța (în speță, eu)
2. 50 de dobitoci ce m-au întrebat de șaișpe ori care-i treaba cu Ceamurlia?
3. 49 de dobitoci ce n-au găsit deloc amuzantă explicația: știi, gripa aviară, Ceamurlia?
4. cei de sus cu aproximativ aceleeași apucături vis-a-vis de dl. Plastic Man.

Concluzie: Pentru o epidemie națională, gripa aviară a fost dată uitării foarte repede :)

6 ore

Unul dintre cele mai puternice motive pentru care aștept anul nou ca pe pâinea caldă este liniștea de după furtună. Am calculat o medie: pe 1 ianuarie, an de an, timp de aproape șase ore metropola doarme. Este o odihnă meritată! După 365 de zile agitate, rutinare și cu o finalizare demnă de un film porno prost, metropola doarme. An de an 1 ianuarie aduce liniște. După-amiază, de pe la 2 până seara pe la 8 luminile sunt stinse, cei 10 șoferi mahmuri ce își conduc mașinile către unul din cele 5 magazine deschise, circulă regulamentar și nu claxonează. Pentru că nu au ce să claxoneze. Metroul circulă cu program de weekend dar cei 10 călători nu resimt așteptarea suplimentară pentru că și ei, la rândul lor, sunt în weekend. Câinii de la Piața Veteranilor nu mai latră, probabil mahmuri de la fumul artificiilor. Cei 10 oameni ce merg pe stradă deschid ochii pentru prima oară către tot ceea ce orașul ăsta are frumos. Calcă urmele dezmățului din noaptea ce-a trecut și merg la pas, încet, parcă în căutarea unei biserici ce-i va absolvi de orice păcat și le va curma orice durere. Vacarmul devine armonie și melodie pentru un fundal lipsit de orice agresivitate. Dacă întorci privirea parcă poți să vezi trecutul, dacă îți concentrezi auzul parcă reușești să surprinzi un calm înfricoșător. Sălbăticia urbei rămâne în coloșii de ciment ce-ți obturează gândurile, în aburul ce se ridică asfalt și în țigările stinse ce rămân dovada unei revoluții pentru fiecare.
Am șase ore. An de an. Șase ore doar pentru mine și orașul ăsta.

O ultimă...

Genericul anului 2008. Așa cum l-am trăit. Versurile-mi transpun trăirile mai bine decât mii de pagini de relatări:


Celor ce mă citesc, celor ce îmi împărtășesc gândurile și celor ce îmi sunt alături, La mulți ani!

Lucruri bune despre un provider de interneți

În ultimele 2 săptămâni port discuții interminabile cu un provider de internet pentru ceva servicii speciale. Situația se prezintă în următorul fel: am cumpărat domeniu, vreau să găzduiesc un site și acest blog pe un server propriu (care face gălăgie într-o debara din a mea casă), am DNS-ul meu pe o mașină ce ține companie serverului din cămară. Totul frumos până aici. Am făcut niște calcule relevante la trafic și lățime de bandă și am cerut respectivului provider un 4 Mbps up/down garantat, FTTB (Fiber to the Beneficiary). Le-am făcut clară dispoziția de a plăti abonamentul lor extra-scump. Au fost și ei de acord pentru că, deh, le dau bani. Însă ne-am lovit de ceva probleme...tehnice. Eu doresc 2 fibre (up/down nebalansat, cu BGP pe al meu server) până în debara. Și doresc acele fibre băgate în echipamentul meu, ce știe conexiuni pe fibră optică pe lângă multe alte lucruri. Providerul respectiv mi-a spus, ok, facem, venim cu fibra la clădirea dvs., doar că nu suntem de acord să folosiți echipamentul propriu. Vă vindem două media convertere și plecați cu cablu STP către echipamentul dvs. Cele 2 media-convertere costă 220 euro fără TVA.
Am rămas un pic interzis. Uat ză fac, băi providere. De ce căcat să-ți dau 220 euroi fără taxe pe drăcoveniile alea dacă le am deja, pe ale mele?!? Răspunsul lor a fost unul demn de Stan și Bran: pentru că echipamentul dvs. nu este omologat de noi și nu putem garanta funcționarea! Deși nu le-a cerut nimeni să-mi garanteze funcționarea, deși sunt dispus să renunț la suport tehnic, deși echipamentul lor este făcut de același producător ca și echipamentul meu, deși modul de funcționare și configurare este identic, ei vrea bani. 220 euroi fără taxe și nimic mai mult.
Am stat și judecat problema și am ales să îi refuz domenște, ca un om cu maxim bun simț: plecați futu-vă rasa-n cur de jigodii, mă piș pe serviciile voastre și mă duc la ăilalți, concurența! Că ăia mă lasă să-mi folosesc echipamentele!
Așa că intru în noul an cu dificultăți de natură tehnică...

Despre 365 de zile

Un an așa cum l-am meritat. Astrele nu-mi spun nimic, destinul și alte asemenea sunt apucăturile lui Neti Sandu, nu ale mele. 365 de zile în care am clădit imperii, am incendiat câmpii, am urcat munți și am coborât nesfârșite văi. L-am trăit doar așa cum am vrut, până acum. Măreția celor făcute îmi aparține în apreciere, așa cum vouă vă pare banal. Am început o carieră, am început să creez, am început să cred în mine. Am făcut greșeli, am făcut adevăruri, am fost mințit, am mințit. Am creeat și pasiune acolo unde nu era decât pustiu, am omorât părți ce nu se regăseau în realitate. Am rămas alături de fantoma mea prea-iubită, ba chiar am întâlnit-o într-o cameră de hotel... Mi-au fost casă pe rând, pensiuni, hoteluri și drumuri. Au fost accidente, au fost și lucruri previzibile. Am plâns, am și râs. Am ascultat, am fost ascultat. Am schimbat ceea ce am crezut că nu-mi mai este de folos cu stări, fapte și lucruri pe care acum, în al doișpelea ceas le găsesc utile. Am început să scriu aici, pe blogul ăsta, și mi-a plăcut. Pentru că am cunoscut ideei, oameni și stări. Chiar și la distanță. Mi-am plimbat fantomele nopți întregi prin București. Le-am îmbătat cu ceva nemurire și un pic de alcool. Mi-au fost companie oameni deosebiți dar și oameni ca mine, comuni. Am schimbat radical, cu 180 de grade, felul în care văd ziua de mâine. Am ajuns să nu o mai văd ci să o simt.
Vă mulțumesc. Vouă, celor care mi-ați fost alături și mai ales celor ce nu mi-ați fost companie. Nu -mi voi face promisiuni pentru următoarele 365 de zile. Însă le voi trăi ca pe cele trecute.

Crăciun fericit, oamenilor mei!

Și doresc să vă atrag atenția asupra unor aspecte deloc ortodoxe și prea puțin creștine:
1. Gizăs Craist a fost născut în iulie, nu în decembrie.
2. ”Nașterea virgină”, deși extrem de rară este plauzibilă, atunci când o mutație survenită celulei-ou provoacă o eliberare de calciu și zinc, în cantități mari. Acești doi acceleratori naturali pentru procese electrice, pot duce la o fecundare în absența spermatozoidului.
3. Biserica Română a câștigat anul trecut peste 25 de miliarde lei vechi odată cu sărbătorile de iarnă. 25 de miliarde. Câți dintre voi au avut acces la asemenea sume?
4. ”Spiritul Crăciunului” este marcă înregistrată a The Coca-Cola Company, în S.U.A. Această asociere de cuvinte nu exista până acum 75 de ani. Așadar, voi ce cuprinși de spiritul crăciunului, vă rog, beți Pepsi.
5. Obiceiul sacrificiului animal, mă refer la porcul hăcuit în Ajun, este unul păgân ce datează 2600 îHr.
6. An de an, după sărbători, fondul silvic natural scade cu aproximativ 7%. Un brad comun atinge 1.6m înălțime în aproximativ 10 ani. Calcule, cineva?
7. Excepție de la cele scrise, celui care sărbătorește în sînul familiei, celui care se bucură pentru că-și bea șprițul de seară cu prietenii, cinste lui/ei! Celor care-și asumă ”Spiritul Crăciunului” doar pentru un spectacol gratuit și grotesc cu colinde, mese bogate, brazi înalți -plini de decorațiuni tâmpite-, celor care fac din sărbătoarea asta un motiv suficient pentru profit, orice fel de profit... sper să vă fută Moș Crăciun în cur!

Hai Merry Christmas.

Spiritul și șprițul

O întrebare scurtă:
Vouă, celor ce sunt departe de casă de sărbători: De ce vă întoarceți acasă? Ce sufletul meu vă face să vă mișcați cururile câte 50-100-200-500km prin țară?
Aștept ceva răspunsuri, sunt foarte curios.

Housekeeping

N-am mai scris în ultimele câteva zile pentru că foarte multe lucruri mărunte m-au ținut ocupat, departe de blogul ăsta. În același timp am prevăzut și câteva mișcări administrative:
-ZâmbeteGri va avea, în sfărșit, domeniul binemeritat. Așa că, upon further notice, ne vedem la zambetegri.ro
-Mut blogul pe o platformă WP, lucru care durează. Pentru că vreau template-ul optimizat, vreau și ceva SEO pe domeniu, vreau să mut toate articolele, să reușesc parallel-posting și aici și pe noul blog, cel pe wordpress. O listă lungă de dorințe, un singur moș crăciun ergo multă muncă. Așa că, până când n-o să reușesc măcar o parte din lucrurile astea, ne ”vedem” mai rar!

Review plătit de Microsoft :)

...pentru că PMP-ul ăsta este atât de bun încât orice review poate părea ”sponsorizat” de producător!
***
Poze. Băi, o singură poză și aia sugestivă pentru apucăturile mele :)

(click pentru erecție)

Așadar, dragii moșului. Avem de-a face cu una bucată Microsoft Zune 30 Gbytes, dark-amber, ca să fiu mai precis.

1. Aspect, construcție: Este mare. Mare și butucănos. Lățimea și lungimea player-ului sunt identice cu cele ale unui iPod Classic însă grosimea este apreciabil mai mare (14mm Zune vs. 9mm iPod). Deși pare greu la prima vedere, jucăria se laudă cu o greutate de 141g ceea ce îl plasează în categoria gadeget-urilor ce pot fi cărate în buzunar fără prea mare bătaie de cap. Ca și comparație, iPod-ul Classic 80Gb are 139g. Dacă p-ăla îl ții în buzunar, cu siguranță și Zune are loc! Materialele folosite pentru carcasă sunt de foarte bună calitate, la exterior un plastic-organic, așa cum îl laudă tata Bill la ei pe site, ce dă senzația de ”good-grip”. Nu există părți metalice la exterior. Ecranul este protejat de un plastic foarte solid, scratch-proof pe bune (testat involuntar cu cheile de la birou). Sub ecranul de 3” despre care o să vă povestesc ulterior, stă un jog-dial în 5 direcții, fără suport tactil de vreo formă. Stânga-Dreapta, Sus-Jos, Centru. Jog-ul este flancat de un buton ”Back” cu o denumire ce sugerează funcționalitatea, iar în dreapta un simplu buton Play/Pause. Controlul volumului audio se face în 20 de pași prin tastele direcționale. (un minus aici, doream taste de volum dedicate). În partea de sus există una bucată jack audio 3.5 stereo și un buton-culisant ce permite blocarea tastelor împotriva apăsărilor accidentale. Partea de jos a player-ului știe o mufă proprietară pentru alimentare/date/TV-Out. (încă un minus, doream un cablu mini-USB standard dar, deh, cred că era greu să transmiți și semnal TV-out pe cei 5 pini USB). Per total, construcție 9.5 / 10 și aspect 9 / 10

2. Hardware și Software - Platforma este bazată pe un kernel Windows CE 5.0 deasupra căruia zace interfața Zune și interfața XNA responsabilă pentru jocuri. Procesorul este un Marvell PXA la 526 Mhz, ajutat de 64 MB RAM și 256MB ROM pentru XNA. Decodificarea audio precum și amplificarea pentru căști este susținută de un AIO Chip Wolfson W8471X, singurul DAC portabil certificat THX :) Specificațiile sunt uimitoare, mai ales pentru audiofilul din mine: SnR : 110db, separație între canale variabilă, mai mare de 80db și o putere de ieșire susținută de 800mW / canal, în 16 ohmi. Adică suficient cât să-ți împrăștie prin timpan căștile alea albe, de la aipod :D
Software-ul Zune este în principiu ok. Ușor de folosit, fără doar și poate intuitiv, fără pic de grafică, icoană sau mai știu eu ce gimmik. Animații basic într-un meniu text. Atît. Este, astfel, de vreo 394238493 de ori mai ușor să trec de la un artist la altul fără să schimb meniul pentru că partea de sus a ecranului și scroll-ul pe orizontală mă lasă să aleg cantautorul iar scroll-ul vertical, melodia acestuia. There you go Apple, this is how you should do it from now on! Problemele software-ului nu sunt prezente pe dispozitiv ci pe calculator, din păcate. Fratele mai mare al Zune-ului de pe player, denumit sugestiv... Zune, se regăsește pe PC în ceea mai idioată manifestare cu putință. O aplicație de tip Media Center cu care pot sincroniza filme, muzică, poze, podcasturi și altele pe player. Și atât... Nu știe CD-Ripping, DVD-Ripping, habar n-are ce-i ăla Youtube etc. Știe doar să ia mp3-ul X și să-l arunce pe Player. Bineînțeles, mă lasă să folosesc Zune Marketplace pentru a cumpăra muzică DRM. Dar nu voi face asta :))
Per total, a fost o experiență neplăcută să rippuiesc un CD audio cu un utilitar extern, în format .wav, pentru a-l comprima WMA Lossless cu Windows Media Encoder ca abia după acest greoi proces, să pot arunca cu The Killers pe mp3 player. Alternativă la Zune nu există, din păcate. Dispozitivul nu folosește acces MTP așa că nu va fi văzut ca HDD extern de către sistem de operare. Protocolul de comunicare cu gazda este proprietar Micromoale și așa va rămâne. Așadar, maaare minus la iTunes-ul Microsoft, Zune. Singurul lucru bun, și chiar singurul, este suportul pentru interogări CDDB, așa că Album-Art-urile precum și auto-tag-ul fișierelor din PC funcționează ireproșabil.
Ecranul este unul generos în dimensiune, de 3 inchi, cu rezoluție QVGA 320x240 și foarte luminos. Orice fișier video trebuie convertit în rezoluția asta pentru că up/down scale-ul intern este ok, funcționează, numai că ocupă procesorul 100% și cam omoară bateria.
Că tot spuneam de baterie, aceasta ”ține” mult. Aseară la ora 12 am lăsat player-ul lăutărind și așa l-am găsit la 8.30 a.m, când m-am trezit. Și lăutărește și acum, la 16:38, deși bateria este cam pe moarte. Apreciez că mă va încânta cu manele cel puțin 16 ore între reîncărcări.

3. Accesorii - Playerul are un modul Wi-Fi 801.22b/g. La ce e bun? Păi, poți așa:
-Accesezi Zune Marketplace oriunde ai un link wireless și downloadezi muzica.
-Sincronizezi Zune-ul cu PC-ul prin Wi-Fi. Am experimentat asta, și funcționează ireproșabil. Nu mai conectez cablul USB la PC, pur și simplu intru în casă, acolo unde ”bate” routerul meu Wireless, Zune-ul face ca toți dracii și mă întreabă dacă nu vreau să sincronizez muzica, filmele, etc, cu ce e mai nou pe PC. Click pe ”Yes” și gata, fără fire, cele mai noi fișiere audio și video de pe PC ajung pe player. Cu condiția ca acesta să fie pornit și folderele în care îmi descarc muzica nouă să fie marcate pentru sincronizare din Zune Media Center. Simplu ca bună ziua!
-Socializezi. Dacă pe o rază de 300m playerul descoperă un alt Zune, face un handshake cu acesta: Salut, bă, eu sunt Zune-ul lui Hubba și uite, ăsta ascultă manele d-astea. Posesorul tău ce fel de manele ascultă? Păi bă, să, vezi, că nu prea vrea să știe lumea. Asta pentru că opțiunile de securitate pot fi modificate de așa natură încât această socializare să se rezume la a schimba doar numele dispozitivelor sau la a notifica prezența. :)
Cutia ce însoțește playerul este îngreunată de:
-căști on-ear de bună calitate
-cablu USB pentru încărcare și sincronizare
-manuale, certificate de autenticitate
-card ZunePass cu care poți să iei muzică pe datorie, de la Zune Marketplace, și plătești în 14 zile.
-Dock mic și elegant
-cablu TV-Out (Audio Stereo și Video Composite-NTSC/PAL)
-telecomandă - pentru a controla un Zune aflat în dock, conectat la televizor.
-CD cu aplicația Zune, cea prea-hulită ceva mai sus.
-Husă cu logo Zune
-multă sănătate și Sărbători Fericite.
Încă un minus aici pentru absența unui adaptor 220V-5V USB. Ce dracului fac dacă nu am măcar un laptop cu mine și îmi moare bateria?!?

4. Calitatea audio: Într-un cuvânt, excelentă. Testat cu Audacity, cu cablu jack 3.5 la jack 3.5 din ieșirea de căști până în line-in-ul plăcii audio integrată pe un laptop Dell Studio 1535. Egalizatorul pus pe Flat, volumul la 10/20. Răspunde PERFECT LINIAR de la 20hz la 22khz, +0 db. Un pic șocat de rezultat, am repetat testul cu volumul la maxim. Aici răspunsul rămâne unul excepțional însă cu o accentuare de 1 - 3 db în zona înaltelor (5Khz - 20 Khz). Distorsiunile rămân sub 0.1% cu volumul maxim. Ăsta a fost testul obiectiv, cu scule și grafice. Testul subiectiv este încă în desfășurare pentru că n-am apucat să ascult tot ce mi-am propus să ascult. Până acum, vă pot spune că preseturile egalizatorului sunt foarte bine gândite și pot fi setate pentru a se activa acolo unde melodia ascultată corespunde la gen cu presetul respectiv (doar dacă în tag-ul melodiei este specificat genul).
Sună grozav pe partituri ușoare, metale alternative, indie, brit. Aici pune în valoare mai toate instrumentele cu un sound-stage impresionant. Face față cu brio și la DnB, Pendulum și Prodigy s-au desfășurat în toată splendoarea lor.
Trebuie să notez și faptul că nu folosesc căștile stock ci niște Philips-uri SHE9500, la 80RON din MediaGalaxy.
Până una-alta mai am de ascultat ceva muzică pe lăutar-player-ul ăsta până la un review final. Deocamdată o să punctez cu plus și minus:

Pros:
-construcție excelentă
-sunet grozav
-interfață ușoară, atrăgătoare
-accesorii multe și bine gândite
-Wi-Fi
-autonomie MARE (20h audio)

Cons:
-voluminos
-Zune Companion Software (Zune Media Center)
-lipsă taste dedicate pentru control volum
-interfață și protocol proprietar Microșoft.

Hubba și-a luat Zune

Că a fost băiat de comitet, s-a spălat pe dinți de două ori pe zi, adus gunoiul și i-a făcut lui Dru șurubelniță cu măr verde la o beție, a primit Ziuuuuune!

Bă, serios, review de gadget sau cum să alegi un Zune in defavoarea altor playere:

Luni, 15 decembrie 2008, metrou Dristor. Dristor 1 spre Dristor 2, for that matter. Gălăgie, 6 cocalari/mp, Samsung P2 rezistă. Piața Muncii. 10 cocalari/mp, Samsung P2 începe să sune fals. Brandon Flowers nu mai cântă cu The Killers ci cu The Cocalars. Fuck it.
***
Luni, 15 decembrie 2008 mai pe seară. Acasă. Hubba stă în bucătărie, fumează un tutun de calitate, zice el. Click, țac-pac, internet, nebunii. Click, țac-pac, hoooopaaaa! Dar ce avem aici, zic? ”Vând Zune 30 GB, țiplă, neatins, cumpărat din State, garanție, cutie full”. Bă dă-te dracu, zice Hubba! Și poc! făcu click pe pozăăă! ”Alo, bă vinzi Zune? Da bă! Ne vedem mâine în centru, îți aduc banii, dai lăutar playerul! Bine bă!”
***
De ce Zune, așadar?
Trecem peste faptul că este un produs al tenebrelor, făcut chiar de demonii lui Bill Gates. Trecem peste problemele DRM-ului și a tuturor artificiilor software la care trebuie să apelezi ca să urci un mp3 pe țigănie. Dragii moșului, în acest miracol tehnologic zace poate cel mai apreciat DAC al tuturor timpurilor! Este vorba de maiestuosul WM8741 a celor de la Wolfson MicroElectrics! Pentru cei care înjură acum, DAC-ul este acel căcățel negru cu multe picioare care are ca unic scop în existență acela de a transforma șirurile de 0 și 1 din mp3-urile noastre cele de toate zilele în ”Lalalala, lululul, dușmaniiiiiii” și alte asemenea!
Așadar, în cunoștință de cauză Hubba a ales! Și mâine seară o să facă un review complet!

Haideți, urați-mi d-alea cu ”Să-l stăpânești sănătos”!

Încă una!

Luni, cinșpe decembrie. Adică începutul ultimei săptămâni de muncă pentru mulți dintre voi. Urmează balamuc organizat, indigestii și consum exagerat de alcool. Așadar, praise the Lord and Pass the Ammunition my friends, pass the friggin ammo.

Cum începem săptămâna? Precum începe melcul cursa de Formula 1. Plin de optimism! :)

1. Așteptăm gugălăii lui DeMaio! Chiar dacă a schimbat tabla, creta rămâne la fel de pricepută!
2. Facem playlistul săptămânii, ce dracu, doar nu vă lăsam așa, în umbră:
-The Killers - A Dustland Fairytale
-The Perishers - Trouble Sleeping
-The Atom Miksa Reservation - We are Sorry!
-BUN - A little strenght and a lost cause
-Snow Patrol - The Finish Line
-Horowitz - Hug Target
-Gorrilaz / Soulchild - 19-2000
-JET - Cold Heart Bitch
-The Hives - Statecontrol
3. Ne deghizăm în Moș Crăciun și împărțim cadouri prin metrou! (Fuck no!)
4. Plătim in medie 50% din facturi, restul le păstrăm pentru ianuarie 2009 ”dă-i dreacu', doar nu mi-or tăia gazu' tocmai de Crăciun!”
5. Împrumutăm ceva Spirit de sărbători de la prieteni posedați de Moș Crăciun și renii acestuia.

Să aveți o săptămână bună!